prívente nominativul neutrelor, fórmele adjectivale au avut o terminale proprie -a <* -aja : *staraja, care a functionat pînâ în sec. al XV-lea, cìnd progresiv i-a luat locul terminatia -e, prin analogie cu fórmele masculine neanimate fi cu cele femmine, râmînînd singurâ din sec. al XVI-lea.10 Astfel, s-au creat douà grupe de forme adjectivale : cele legate de substantívele masculine personale, cu terminatia in -i ( y-) fi cele legate de restul substantivelor cu terminatia in -e. Acest procès s-a definitivat ìn sec. al XVIII-lea, odatá cu constituirea genului masculin personal. Cele douà tipuri de forme adjectivale la nominativ nu fac nici o exceptie fi de fapt ele defínese cele doua genuri nou constituite la plural ale limbii polone. Aceasta nu însemneazâ câ cele douá genuri au luat naftere, datoritâ unui procès morfologie mecanic, ci cauzele sìnt mult mai adìnci.
    Paralel cu fórmele adjectivale s-au definitivat fórmele pronominale. Masculinele au avut din vremuri vechi terminala -i (sau -y), pînâ ìn secolul al XVII-lea, ìn legatura cu substantívele masculine animate (wszytcy ptacy, occowie naszy etc.), 11 dupâ aceea, numai pe lîngâ masculinele personale.
    Alâturi de aceastà terminale, a functionat fi terminatia - e in cadrul mascu-linelor neanimate (din nasze, palee twoje), reufind din secolul al XVII-lea sà asimileze fi terminatia normalâ - y (sau - i dupâ k, g) a formelor cu temà tare : (samy zwony > same zwony, owy sady > owe sady), cum fi fórmele masculine nepersonale de mai sus. Fórmele feminine ale pronumelor au avut de la ìnceput - e < # - e (moje nogi, wargi nasze etc.), iar cele neutre au pâstrat pînâ in sec. al XVI-lea terminala lor normalâ — a (lata nasza), de cînd au ìnceput sâ accepte terminatia femininelor — e, din sec. al XVII-lea ìnainte, aceasta râmî-nìnd singurâ. Afa dar, stadiul actual al formelor pronominale nominativale s-a definitivat in sec. al XVII-lea. Si aici termina tiile caracteristice sìnt — i ( —y) fi - e, pentru cele douà genuri noi.
     în ce privefte numeralele, cele ordinale fi multiplicative, cu forme adjectivale, au avut o dezvoltare ìntoemai cu a adjectivelor. Deci fórmele lor sìnt identice cu ale acestora, in legâturâ sintacticâ cu substantívele. Referitor la fórmele verbale nominale (participii fi timpuri compuse cu participii), procesul a fost asemânâtor, càci pina in sec. al XVII-lea fórmele in legâturâ sintaticâ cu masculinele animate au avut o terminatia - i (niesli, widzieli, chodzili sq), dupâ aceea s-au restrìns, numai la masculinele personale. în schimb, cele legate de masculine neanimate, au avut pînâ in sec. al XVII-lea -y, dupâ aceea, fi-au asimilat în legâturâ sintacticâ fi masculinele nepersonale. In aceastâ ultimâ grupâ au intrat fi femininele,
   10	Cf. Z. Klemensiewicz, T. Lehr-Splawinski, S. Urbañczyk, op. cit., p. 327 §i 334.
     11	Forme eu — i (y) se întîlnesc în polona veche asocíate uneori çi cu neanimate, dar numai în cazul cînd substantívele aveau terminafie eu força mai tîrziu de gen masculin Personal: wszytcy krajowie, wozowie twoi etc.
3*
35