E posibil ca in textele vechi sensurile de « intelept », « întelepciune » sä fi fost livreati §i sä-§i datoreze existenta influentei slavone culte. Cf. Fiti... mîndri ca çerpii (Coresi, Cazania, 1564) 55. Cf. de asemenea in Codicele Voro-netean (1550): larä se nescinre de voi lipsitu iaste de mîndrie, frazä care in Biblia de la Bucureçti (1688) apare modificatä astfei; larä de se lipseste cineva dentru voi de întelepciune °6.
    In textele vechi cuvintul apare §i eu sensul de ’priceput, çtiutor’, care reprezintä prima treaptä in lärgirea sensului säu: Mîndri simt (= sint) a face räu, iar a face bine simt nestiutori. (Propovedanie, c. 1600—1650. Gaster, Chrest. I, 141).
    Treapta urmätoare in evolutia sensului e ’plin de incredere, multumit de însuçirile proprii’ (caci cine e inteligent, priceput, çtiutor, poate fi çi plin de incredere in sine). De aici, intelesul a évoluât, dupä toate probabilitätile, in douä directii : una, depreciativä — ’cu incredere exageratä în însuçirile proprii, fudul, ingimfat’. Cf. Plini de toate nedreptäfile.. . çopotitori, clevetnici, urîçi de dumnezeu, dosäditori, märeti, mîndri, începàtori de räutäti, . . (Mss. ante 1618. Gaster, Chrest. rom. I, 50).
    A doua directie a evolutiei sensului a dus la o çi mai mare lârgire a lui in sens « pozitiv » : ’frumos, minunat, falnic, märet’. Cf. Pe culmea cea mai înaltà a muntilor Carpati se întinde o tara mîndrâ si binecuvîntatâ între toate tàrile. (Balcescu, Istoria Romînilor..., Opere, vol. V, 1953, p. 207).
    în limba popularä (poeticä) adjectivul mîndru se întrebuinteazâ cu acest din urmä sens ca determinativ al substantivelor fläcäu, fatä, etc.
    Cf. Mîndru ciobänas
    Din fluier doinas! (Minästirea Argeçului).
    Mîndrâ copilità,
    Alba la pelitâ,
    Neagrà la cositä. (Miorita, « Moldova », III, 1922, p. 306).
    De aici e un singur pas la substantivizarea adjectivului, care ajunge sä însemne : mîndru —’ (fläcäu, bärbat) drag, iubit’, mîndrâ —’ (fatä, femeie) dragä, iubitä’ 57.
    Cf. Lunâ —• lunità,
     De-ai fi coro ni tâ
    La mîndra-n cositä. (Cintec populär, « Gazeta lit.», 15, III, 1956).
     55 Vezi O. Densusianu, Hist. de la langue roumaine, II, 457.
     06 Exemplele sînt date de L. Sâineanu in cunoscuta sa lucrare incercare asupra semasiologiei limbei romîne (Bue. 1887), p. 202 fi urm. Folosind un bogat material din textele vechi çi din creaçia popularä orala, Sâineanu face o buna prezentare a sensurilor cuvîntului romînesc, dar, conform schemei sale el încadreaza cuvîntul la capitolul « Degenerarea cuvin-telor ».
     57	Cf. çi diminutivele mindrufä, mindrulifä, mindrulicä, mindruleanä.
69