fi in tratatele de istoria limbii, sint incadrate la pers. Il-a plural a conditionaluluì toate formele de tipul: se durmiretu, se giudecaret (H.Ps.57,2) se kinuiretu i se nu ascultaret (T.M. 48, 7) Se plecaret (S.V.130.2)86.
    Cercetind originalul slav din care s-au tradus aceste forme ca fi cele farà tu-in-re-sau-rw, 87 constatàm cà eie reproduc din slava — construct condizionale, cu indicativul prezent sau cu imperfectul — dar aceste forme in -tu, nu reproduc intotdeauna numai pers. ll-a plural, ci fi pers. I-a singular, in Ps. Vor. fi Scheianà Ps. 130.2 — avem: Se nu plecaretu mindria, ce inalza sufletul meu.” (in Sk. inàltaiu). Forma ,,se nu plecaretu” e considerata de Leca Morariul I.A.Candrea, Al. Rosetti fi altii ca pers. Il-a plural. Aceasta turburà fi sensul dintre cele douà propozi£ii. In slava, avem ambele predicate la pers. I-a sing, primul la imperfect fi al doilea la aorist.
    Slaviftii la rìndul lor au fost nedumeriti de traducerea imperfectului ai|)« tu CAX’fcp'kiiyCift cu ,,se nu plecaretu”, fi s-au gindit cà traducàtorul a avut la dis-poziZie alt prototip slav. (Afa a facut de ex. C. Gàlufcà — cind studieazà Ps VoroneZeana — dupà originalul slav.) Poate 1-a incurcat fi mai mult faptul cà in Ps. VoroneZeanà-tu nu e legat de „piecare”. — Astfel de cazuri intìlnim fi la Coresi: „deca durmire tu68 — in Scheianà insà fi in Ps. Coresi gàsim „pie-caretu”—„durmiretu”. in slavà, avem pentru pers. I I-a pi. a indicat. cu A ili, e : ai|ie nocnHTf nocpeA'k npeAfAiv (Ps. 67.V.14). = dacà veZi dormi (S.: deca durmiretu). Celelalte psaltiri slavo-romine pàstrate in Mss. ne dau in cazul „se nu plecaret” tot imperfectul cu aijif — dar traducerea mai tirzie schimbà acest latinism arhaic fi dialectal, pe care 1-a avut la indeminà traducàtorul Maramurefean din see. XV—XVI-lea, cu imperfectul nou. Astfel acelafi verset e tradus in Mss. 2644—fila 394 fi in Mss. 2604, f. 168 ,,de nu ma smeriam, nu (-mi-mà) ìnàkai sufletul meu.”
    Tot afa traduce fi Dosoftei in versul sàu isteZ. :
                  ,,cà de nu mi-am smeritu-mi tot rindul, ce mi-am màrit sufletul fi gindul,89
    Reiese de aci nu numai o vàdità evoluZie a limbii — dar fi cà „se nu plecaret” este pers. i-a sing, fi traduce exact imperfectul condizionai slav. atpe ni cA\-bp-bajf. Poate cà formele „plecaret” au la bazà o primà traducere maramurefeanà.80
"Al. Rosetti, ILR VI, p. 200. Leca Morariu, M orfos. Verb-... p. 29 u.
      57	tn Ps. Sch. : se intraru (131,3) se dederu (131,4) etc. Al. Rosetti ibid. 200. Primul care a atras atenfia asupra formelor in ru — a fost Leca Morariu (op. rit., p. 28).
      58	C o r e s i, Ps. slavo-rom. 1577, edit, de B. P. Hasdeu 1881, p. 364: «se nu plecaretu mindria...»
     Al. Roseti, Limba romind in see. al XIII —XVI-lea 1956, p. 148. La fel este scris $i in Mss. Ps. Vor. Bibl. Acad. R.P.R. fila 35, C. G à 1 u ? c a, op. cit., p. 180.
      69	I. B i a n u, Psaltirea in versuri intoemità de Dosoftei, mitropolitul Moldovei 1671 — 1686, Bucuresti, 1897.
      60	De aceastà traducere s-a servit ?i Coresi, in manuscrisele de mai tirziu (2644), sint modernizate atit formele din textul slav cit ji din cel rominesc. Din contra in Mss. 3465 se pastreazà caracterul arhaic. Concluzia e cà la baza textelor vechi sta traducerea « se nu plecaret, » care abia in sec. XVII se schimba.
56