Babilonului, acolo fedeam §i plingeam. . . ., in salce pre mijlocul ei spinzuram organele noastre.”50 Versiunile moderne ìnsà traduc mai exact cu aoristul cum era in slava: Ha p-fciyk lìaKUAOHCT-kii Toy51 cfc.yox'ivu h iidaKajfwM ... Ha KpkBN HO cp-k,v, É/R OK’bcH\'U’A\ OplMllkl HdUias.
    Pers. Il-a pluralà a imperfectului e tradusà prin fórmele ìn-ati §i atu-set-. Fórmele ìn-a£i sìnt acelea^i atìt pentru imperfect cit §i pentru prezent. Vedem cà e vorba de imperfect din context §i mai ales din originalul slav. ex. : idA’bcTi il niacTi khho Tp’fenk n\'k mineará §i bea^i virul prinoaselor lor.52 Imperfectul pers. Il-a pi. e tradus ca ?i celelalte persoane §i prin fórmele peri-frastice de perfect, care apar cu sau fàcà auxiliar. lata un exemplu din Evan-ghelia lui Coresi 1561 — ,,cà ainte pinà cintatorul cintai de doao ori v-afi làudatu-và”.
    Pentru conj. Il-a avem participad ìn-wt: vàzut-a Ill-a: et — merset, zeset
§i IV-a in--it; venit, s/ir fit .Fórmele perifrastice de perfect in locul perfectului
etimologie au inlàturat diferitele identitàti ca cea íntre pers. II-a sing, cantasti < cantavisti fi cantasti<cantavistis, deci plural. Fórmele perifrastice sìnt mai expresive. Poate de aceea freeventa lor diferà pe persoane. O statistica in acest sens §i explicaría formelor in-tu ne-a dat-o mai intii Leca Morariu,53 care considera explicarea prin perfectul perifrastic a formelor de aorist — pers. Il-a pluralà ca giucatu (Ps. Sch. 380) ru§iratu, ca ,,o problema cruciala a morfologici verbului nostru.”
    Fórmele acestea de conjugare s-au extins §i la pers. I-a pluralà, dar numai cind era vorba de aorist. Ba ceva mai mult: terminatia preteritului-tu s-a extins §i la alte forme verbale, derivate din tulpina perfectului latin, ba chiar §i la fórmele de condizionai din dacoromìnà. Din exemplele aduse se vede cà Leca Morariu limiteazà totu§i làrgirea productività^ii — terminatici — tu numai pentru pers. Il-a plural : và luminasetu, va gràisetu.54 — Adaugàm cà forme de acestea sìnt §i la pers, I-a pi. de ex. : in Muntenia—noi mersetu. La condicional : ¡inuretu, se durmiretu — se sfir§iretu — in loc de : se durmire — se sfìr§ire. — Forme de acestea se mentin §i in muntii Apuseni pìnà astàzi in com. Certeaze lingà Cìmpeni.55 A§a se explica de ce in toate studiile asupra limbii noastre vechi
     50	Mss. 2644, Bibl. Acad. R.P.R. f. 404.
     51	Mss. 26444 are TAMO = acolo, aja cum este ?i in majoritatea traducerilor moderne de la noi.
      52	Deut. 38. — C. G a 1 u ? c S, op. cit., p. 242 — 243.
    63	Leca Morariu: Voiu làudatu < Din morfologia verbului romin > Cernauti 1928. ìn Ps. Scheianà de ex. gaseóte 72% cazuri de aorist §i 8 % perf. perifrastic. in Cod. Vor. 22 % —1 %. Pers. Il-a, 45 cazuri aorist ?i 62 cazuri perf. perifrastic. La p. Ill-a, domina aoristele.
54	Leca Morariu, Din morfologia verbului predicativ romin, CernSu^i, I, 1928. p.29.
      55	Aici se aude mincaretu, veniretu ; sa vrea veniràt la voi ; vrea vázurát §i noi acest lucru. G. Weigand spunea cà fórmele in -àt 51 farà -u : dormirai, mincaràt, sint la pers. Il-a pi. perfectul simpl. (Apud L. Morariu, op. cit.,).
55