putea complecta valorosul studiu al prof. K. Horàlek cu ceea ce aduc nou gramaticile istorice recent apârute ca K. Mircev pentru limba bulgara (1954). Pentru gramatica istoricS a limbii polone a aparut lucrarea succinta a lui St. Slonski — 1953 — $i mai recent gramaticà redac-tatà in colectiv de Z. Klemensiewicz, T. Lehr-Splawinski, S. Urbanczyk (1955 p. 596), care aduc un material bogat. Cele doua gramatici istorice ale limbii ucrainiene, F. Medvedev (1956) ?i Bezpaliko, (1957 p. 470). Foarte instructivà e lucrarea acad. L. A. Bulahovskij ; Cercetàri asupra originii limbii ucrainiene» — Kiev, 1956 Remarcàm apoi bogatul material aparut despre limba rusa. Capitolul despre lexic se poate imbogàçi cu materialul nou adus de lucrarea prof. P. la. Cernych (1956) iar cel despre sintaxà cu prefittasele contributi! ale prof. Fr. TràvniSek — Skladba — apàrutâ ca vol. Ili, din Gram. ist. a limbii cehe (1956) ;i cu vastul volum al prof. T. P. Lomtev « Priviri asupra sintaxei istorice a limbii ruse» 1956, p. 596, Moscova.
      Indicabile bibliografice de mai sus le dàm çi tinerilor noçtri slavisti, chiar ji cadrelor didactice care, luind de prima càlàuzà « întroducerea in studiul limbilor slave » a prof. K. Horàlek, se pot pregati temeinic in domeniul lingvisticii slave. Canea ajutâ slaviçtilor sà fixeze redacçia diferitelor texte slave, consultind in deosebi capitolul in care se descriu carac-teristicile fiecàrei limbi slave. Este deci cu atit mai necesarà progresului slavisticii la noi, unde se întilnesc texte din toate redacçiile, inclusiv textele scrise in slava carpatici. Traducerea in limba romînâ a manualului de prof. K. Horàlek ar ajuta mult promovarea studiilor de slavistica la noi, care sint ìncà la ìnceput.
                                                                 P. Olteanu
     ION CONST. CHrflMIA, Adam Mickiewicz çi poemul sàu dramatic Dziady,1 Extras din voi. « Studii de literaturà universala »; éditât de Soc. de çtiinÇe istorice ?i filologice, Bue., 1956, p. 63-82.
     Comemorarea a o sutà de ani de la moartea lui Adam Mickiewicz (1855 — 1955) a readus pentru cìtva timp printre noi figura marelui poet polonez. De la un capât la altul al con-tinentului nostru, ba chiar gi dincolo de Ocean, s-a evocat personalitatea lui Mickiewicz, cu sinceritate çi recunoçtinça, ca pe o neasemuità izbìndà a spiritului uman. Dupà aceastà evocare unanimà, in care condeiele multor specialisti au încercat sà desluçeascâ din nou cìt mai multe frumuseçi çi adevaruri, opera poeticà a lui Mickiewicz ne apare învàluitâ si mai mult de nimbul nemuririi.
     De aceia, imi place sà cred cà studiul lui Chiçimia constitue o participare modestà la aceastà grandioasà festivitate.
     Chiçimia se ocupà de una din operele cele mai gingaçe çi mai dificile din creaçia lui Mickiewicz, de poemul Dziady, a carui problematicà a fost cercetatà pe toate feÇele de ¡storiografia literarà polonezà. Cu toate acestea, rezultatele cercetàrilor slnt controversate §i nesatisfà-càtoare. Poemul Dziady conçine o pinza de demente politice, soc¡ale, religioase, filozofice si mai aies folclorice, întreçesute dupà o màsurà atit de ¡negalà, incit orice concluzle asupra geneze¡ §i rosturilor lui poet¡ce pare jovàelnicà ji neînteme¡atâ.
      Apariçia neregulatà a pârçilor componente ale acestui poem sau numerotarea lor enigmaticà, aparenta lipsà de legàturà dintre ele, ca gi abondença elementelor foldorice aproape morbide, au ìngreunat, ìntr-o foarte mare màsurà, inçelegerea problemelor pe care le pune aceastà opera poeticà.
      1	Studiul de façâ constitue obiectul unei comunicàri çinutà in cadrul « Institutului de istorie literarà ji folclor » la sesiunea generala a Academiei RPR din iulie 1956. A fost publicat $i in redacçie francezà in «Revue d’histoire littéraire», Bue., 1956, t. I., p. 119—141-Vezi de acelaçi autor « O sutâ de ani de la moanea lui Adam Mickiewicz (1798—1855) în „Studii çi cercetàri de istorie literarà çi folclor“, III (1954), p. 202 — 207.
20-
307