Aceastâ denumire are avantajul câ este generala, acceptabilâ fi pentru alte limbi, întocmai ca genurile masculin, féminin fi neutru, putînd sà înglobeze fi cazurile cînd în unele limbi genul féminin fi nu masculin confine semnele superioritâtii, afa cum arâtam mai sus. în orice caz, dacá terminologia nu poate fi schimbatâ, din cauza acceptiei ei tradizionale, esenta genurilor la plural ramine logie cea de mai sus: genul superioritàtii fi genul inferioritatii.
    Ìntre limbile slave, limba slovacà cunoafte in cea mai mare mâsurâ fórmele genului masculin personal fi non masculin personal, defi gramaticile limbii slovace n-au consacrai aceste genuri fi nu vorbesc de afa ceva. în primul rìnd, substantívele de gen masculin personal au terminatia -ovia, paralela la cea polonâ -owie : otcovia, kmotrovia, synovia, svagrovia, etc, E adevârat cà nu are força terminatici polone -owie, càci se întîlnefte uneori fi la substantive masculine nepersonale (animate însâ), ca psovia (cîini), dar sensul ei in general este acela al genului masculin personal. De asemenea, substantívele de gen masculin personal au terminatia característica -i : chlapi, vojaci, Vlasi, etc., pe cînd restul substantivelor au terminatia -e sau -y : konie, ¿eny, duby, etc. La fel, toate celelalte forme nominale, în legatura sintáctica cu substantívele, au pentru genul masculin personal terminatía -i : pekní chlapi, jedni chlapi, ti chlapi, oni, în schimb ín legatura cu genul non masculin personal au -e sau -y: pekné zeny, pekné duby, tie konie, jedny ¿eny, ony etc. Pînâ de curínd, adicá pina la ultima revizuire a ortografici, chiar fi fórmele verbale nominale au urmat acelafi drum: chlapi niesli, dar zeny niesly. La revizuirea ortografici s-a fixât forma cu mai mare precâdere, a genului masculin personal, pentru întreg pluralul : chlapi niesli, zeny niesli. In schimb, la acuzativ plural, genetivul cu functia de acuzativ se folosefte nu numai pentru masculine personale, ci fi pentru masculine animate ; vidim chlapov, muzov, dar fi vidim psov, vlkov etc. De altfel, regula aceasta nu e stabilità decît în limba literarâ, caci dialectal se folosesc încâ amestecat forme de genetiv fi forme de acuzativ propriu-zis (atît pentru masculin personale cît fi pentru masculin animate).
    în concluzie, défi fórmele de plural din limba slovacâ nu au întru totul situatia celor din limba polonâ, totufi existera genului masculin personal fi a celui non masculin personal este în mare mâsurâ evidentâ.24 Limba cehâ bunâoarâ nu cunoafte asemenea forme de gen masculin personal.
    Revenind acum la afa-zisul gen personal din limba romînâ (lîngâ care nu se citeazâ însâ un gen nepersonal), este de vâzut ce asemânâri pot fi gâsite între acest gen fi situatía din limba polonâ de la care, de fapt, s-a plecat. Ne vom referi
      24	N. A. K o n d r a 5 o v, Kameiopusi jimmcmu umbh cymecrneumejibHbix e cAoeaif/coM n3UKe, în « Slavjanskaja filologija », Moscova, 1954, p. 38 — 67) vedea in toate aceste forme nu desem-narea unui gen, ci simple forme personale. într-o comunicare çinutâ la Universitatea din Varjovia, în 16 decembrie 1955, a inclinât însâ spre admiterea unui gen personal, în paralela la genul personal din limba polonâ, despre care, în lucrarea de mai sus, nu pomeneçte.
38