I
cruzimea motivului nu ìmpotriva fapta^ului imediat, — protagonistul intemnitat §i infometat care i§i mànincà fratele, — ci ìmpotriva provocatorului, turcul care detinìnd pe Marko ìi pune in situatia de a sàvir§i o atare grozàvie. Fiind prezentat sub tràsàturile unei victime a rezistentii ìmpotriva turcilor Marcu i§i conserva chiar §i in aceastà anecdótica in care define formal o incadrare negativa, rosturile sale specifìce, eroice.
     Deci, nici chiar acceptarea unor teme literare atit de pufin adevcate prota-gonistului, atìt de streine ideologici sale specifìce, — acceptare realizatà probabil in momentul dalmat al evolufiei epicei sud-slave, marcat de setea de senza-tional, — n-a alterai, nici personalitatea eroului sàu nici linia sa spiritualà.
    Cele mai vechi cintece epice sud slave ce au fost auzite, slàveau viteji §i vitejii. Istoricul bizantin Nicefor Qregoras (1295-p. 1359), càlàtorind prin Macedonia in anul 1326, a auzit pe valea Strumei cintece despre viteji §i vitejii slave.123 Cìteva secóle mai tirziu 124, cel mai ìnsemnat dintre càrturarii croati ai sec. XVII, Q. Krizanic (1618—-1683) a auzit, la adunàrile nobililor §i militarilor croati, cìntìndu-se poazii epice. Cu aceastà ocazie, el precizeazà cà poeziile slàveau ispràvile « lui Marko Kraljevic, Novak Debeljak, Milos Obilic si altor viteji124 » Redactarea in regiunea de frontierà militará dintre Austria §i turci in Slavonia, probabil la Sisak-Qradisce, in plinà activitate ràsboinicà, in sec. XVIII, a celui mai vechi (cca. 1720—1730) manuscris descoperit in biblioteca universitari de la Erlangen125 con^inìnd poezii orale sirbe§ti, — sugereazà §i ea raportul vitejiei §i vitejiilor cu epica sirbà.
     Trecind la indicatale moderne sugerate direct de fapte, folcloristice atragem atentia, asupra istoriei concludente a unui cintec ìnregistrat de Vuk Karadzic. O documentare categoricà, dar unicà semnalatà de Q. Qeseman 126 dovede§te cà la originile oricàrei balade sirbe§ti stà prelucrarea literarà, pe linie vitejeascà, a unui fapt aevea realizat.
    Istoria baladei Angelko Vukovic fi Sinan Kesedjia127 este documentatà de fapte consemnate de Vuk Karadzic in prefata 128 volumului IV din culegerea sa folcloristicà, Srpske narodne pjesme. ín acest volum el a publicat in anexà §i balada ce-i fusese « zisà » de informatorul sàu Angelko Vukovic, unui §i aceia§i persoanà cu protagonistul versurilor.
    Angelko Vukovic, sìrb dintr-un sat de pe cimpia kosovianà, care era incà supusà sultanului in primele decenii ale veacului trecut, a omorìt, apàrìndu-se, un ture, bandii la drumul mare, pe Sinan kesegiul. Din aceastà cauzà, a fost silit sà fugà pe teritoriul Sìrbiei libere §i apoi in Sirmia, unde 1-a cunoscut Vuk.
      123	Historiae Bizantina, ed. Bonn, 192, Vili, 14 — 4.
      124	apud V. B o g i 5 i 6, op. cit., p. LXXXIII, nota 1.
     125	Ed. G. Geseman, Beograd, 1925.
      128 Studien zur sud-slavischen Volksepilc, I, Regensburg, 1926, p. 65 — 96.
     127	Vuk Karadzid, op. cit., IV, ed. 1894, p. 498.
      128	Op. cit., IV, ed. stat, p. XX.
170