Din cuvintele stràine a ales pe cele mai vechi ìmpàmintenite adine in limba cehà fi slovacà fi rareori le urmàrefte aparifia in limba stràinà respeetivà, care uneori nici nu se poate identifica. Forma cuvintelor e trecutà prin sita deasà a foneticii, urmàrità ìncà din indoeuropeanà fi apoi comparat in latinà, greacà, in slava comunà.
     V. Machek explicà schimbàrile fonetice fundaméntale in Introducere p. 10—12. Printre cele 11 principii fi aplicafii noi, autorul explicà diftongii nazali 9 fi ? din slava ca o despàr-{ire a consoanelor geminate. De ex. — ep — < epp, unde « pp » e forma dublà fi expresivà a consoanei mai vechi « p ». Cu aceasta insà se schimbà invasatura despre soarta consoanelor geminate in slavà. (p. 12).
      Analiza specialiftilor fi experienfa ne va arata in ce màsurà noile expuneri fi principii se dovedesc vaiabile. Noul dic(ionar etimologie al limbii cehe fi slovace e o contribuye pre-fioasà la promovarea studiilor de lingvisticà comparatà in generai fi a celor de slavistica in special. Pe noi rominii ne intereseazà din mai multe puncte de vedere: Ca material fi metodà va ajuta desigur la intoemirea noului dieponar etimologie al limbii romine, care se lucreazà acum la Institutul de lingvisticà al Acad. R.P.R.
     In limba cehà fi slovacà, se gàsesc demente rominefti, care depàfesc domeniul pàsto-ritului. Se gàsesc latinisme vechi fi cuvintele anteeuropene sint adesea comune cu cele din limba rominà. Vom càpàta astfel poate sugestii noi in explicarea enigmaticului element autoh-ton din limba noastrà. Pe de altà parte, noul diefionar etimologie al celor douà limbi slave este indispensabil in intoemirea fi redactarea mult afteptatului diefionar etimologie al elemen-telor slave din limba rominà. Cunoscind adine originea fi viafa cuvintelor limbii noastre, a toponimicelor, vom rezolva poate fi problema atit de fràmìntatà astàzi a formàrii limbii fi poporului nostru.
                                                                   P. Olteanu
      * , * Relafii romino-ruse in trecut. (Studii fi conferinfe.) Bucurefti, 1957, 321 p.
      In acest volum se publicà 14 studii fi conferinfe privitoare la relafiile romino-ruse din cele mai vechi timpuri fi pinà astàzi. Volumul incepe cu un artieoi al academicianului P. Constantinescu-Iafi, «Din reiafUle culturale romino-ruse de-a lungul veacuñlor.» Este o privire de sintezà foarte utilà asupra relafiilor culturale dintre cele douà popoare. Autorul reufefte sà arate dar continuitatea unor strinse legàturi pe pian cultural, in care cercetatorii acestui domeniu pot gàsi numeroase probleme care merita sà fie studiate in adincime.
      Un astfel de studiu de larga tratare a unei singure epoci, dar sub aspect politic il for* meazà « Relafii politice intre Moldova fi Rusia in timpul lui Vasile Lupu, » semnat de Tr. Ionescu-Nifcov fi A. Constantinescu. Semnificafia politicà a càsàtoriei Ruxandrei cu Timuf Hmelni^ki e analizatà cu deosebità amànunfime pe baza tuturor izvoarelor cunoscute fi a studiilor publícate pinà acum, aràtindu-se atitudinea Porfii, a lui Gh. Rakoczi sau a lui Matei Basarab fa(à de aceasta alianfà matrimonialà, care determina destínele politicii externe a Moldovei.
     Tot Tr. Ionescu-Nifcov prezintà « Aspecte sociale din Tdrile Romine in insemnàrile unor cdìdtori fi publicapi rusefti de la inceputul sec. al XIX-lea. » Sint o serie de impresii juste fi autorul putea face extrase mai largì. In special scrierile publícate sau nepublicate ale lui Liprandi, bun cunoscàtor al Tàrilor Romine fi al Bulgariei, ar trebui studiate mai atent, deoarece acest càlàtor periodic avea un adine sim£ de observare.
      ínceputul relafiilor lui Constantin Brincoveanu cu Rusia fi activitatea lui David Corbea ceausul e amànunfit redatà de Gh. Georgescu-Buzàu in studiul sàu « Un diplomai romin la Moscova la inceputul sec. XVIlI-lea : David Corbea Ceauful. Dupà ce arata printr-o mare bogàfie de izvoare intendile Habsburgilor, povara jugului otoman fi formarea unui curent popular pro-rusesc, Gh. Georgescu-Buzàu expune pe larg activitatea diplomatica a lui David
294