cä apare numai in Codicele Voronetean, de unde ne ?i citeazä citeva exemple : ,,cä era mergind”, ,,era ca oile rätäcind”.43 Afirmatia aceasta trebuie completata in sensul cä astfei de forme perifrastice reproduc formele identice, din slavä ?i nu se gäsesc numai in Codicele Voronefean. In textele slavo-romine apar oriunde erau §i in slavä — de ex. : in Psaltiri : Ps CXXI.v.2, construc^ia e in slavä la plural: CTOMipe	Norki iiani/R = , —stind ero picioarele noastre.44
     Astfel de forme sint frecvente §i cu aoristul: RkiywA\ Kicfa/fiipe cm = ,,/um veselindu-ne”. in Ps. Scheianä: fum veselindu-mä.45
    Forma aceasta se gäse§te mai frecventä in greacä §i mai rar in latina bise-riceascä tirzie, nu in cea clasicä. Slava nu o cunoa$te insä numai in textele reli-gioase, unde poate fi o reproducere din greacä, din care s-au tradus aceste texte. O gäsim insä in lucräri originale slave de la noi, ca (Pov. despre Jepe?), unde se spune kIì ßdTC>y<i\CM = era luptindu-se adicä „se lupta” cum am menzionai mai sus.
    Construc^ia se gäse^te in vechea rusä §i in toate limbile slave vechi. In Lavrent. Letopis citim despre slavi cä „erau vinind animale sälbatice = R’kyoy AOIw.M|lf 3Kfp'k.
    Sau: cä era §tiind limba pecenegä: fl k ro oyMiA nmtiieskCKH.46 Formele dela „a fi” sint copule. Calchierea acestor forme perifrastice de imperfect este mai väditä in textele evanghelice slave.47 Pers. I-a pluralä se confundä adesea in slavä cu aceea a aoristului. E tradusä prin aceea§i formä ca §i aoristul.
    fino ckoh>m\\\m ca i’H-ksOiH tkoiiiH. cä sfir$imu-ne cu minia ta (Ps. LXXXIX.7)48
     Sau : il K'K3paA«VK‘’^c'‘" C/A 11 RiiSBieiAHjfOMCA = §i bucurämu-ne ?i veseli-mu-ne (Ps. V. LXXXIX.14). KHA’kyoAi 3/M=väzumu räu.
     Acelea§i forme din slavä, dintre care unele sint sigur in aorist ex. ckA^X^'V' — sint traduse in textele mai vechi rotacizante cu aceste forme de imperfect §i aorist totodatä, iar in textele de mai tirziu sint traduse cu imperfectul. De ex. : Versetul 1. Ps. CXXXVI — din Ps. V. §i Scheiana: ,,La riul Babilonului, aci
sezumu §i plinsemu49.....in salce prin mijloc de ia spinzurämu organele noastre”
in Mss. 2644 e tradus mult mai literar cu formele noi de imperfect: ,,La Riul
     43	Se pare cä se folosia si pentru pers. 1-a, insumí era stind. CV. 42. 10—11, 38, 9—10 ?i 150, 10—11. Al. Rosetti, ILR VI, p. 196. Ex. se gäsesc fi la Leca Morariu.
44	Leca Morariu: Morfologia verbului pr edicativ romin. Cernäufi 1924, p. 64 — 65
—	ne dä ex. similare dar nu aratä calchierea din slavä.
     46 Ps. Voronefeanä — C. G ä 1 u 5 c ä, op. cit., p. 98 — 99; I. A. C a n d r e a Ps. Sk
II,	269, V. PV. CXXV, 3. C. Gälujcä... 176, 1. A. Candrea PSK. 11, 273.
     46	I. P. S. Kuznecov, Ist. gram, rusk■ jaz. p. 227. T. P. L o m t e v dä nume-roase exemple din cronici $i letopisefe : 61ì oÖJiaflah= 6biJi oÖJiaflaTejieM = era stäpinind (stä-pinitor) <OnepKU.no cuHtn. pyccK H3. 1956 p. 185.>
     47	K. Hör ále k: Evangeliare i Itveroev. Praga, 1954, p. 186 — 195.
     48	in Mss. 3465 : « cumplimu-ne...»
     49	C. G ä 1 u § c ä, p. 191, I. A. C a n d r e a II, p. 285.