1
    Qiacommo Luccari 114 (1551—1615), povestind moartea lui Marko Kraljevic spune cà aceasta
        « ...fu omorìt de Ratko valahul, iar corpul sàu, a§ezat pe un cal sarg, fu dus sa ile ingropat in minàstirea Bullaciani. »
    In acest text. sìnt valori de esenta literar poetica, calul sarg fi motivul ai Antar, ce apare §i in alte balade sirbe?ti, din sec. XV, de pilda, in cìntecul mortii lui Vuk Brankovic-Zmaj. 115
     Realismul, — càruia ii lipse§te insà ca §i gestelor franco-italiene prezenta naturii, — caracterizeazà structura stilistica a epicei sirbe. Rara aparitie a supra-naturalului in versurile sale111 corespunde ìntotdeauna unor imprumuturi de valori poetice streine, albaneze sau bulgare.
    Biruinta lui Marko Kraljevic asupra lui Muza Kesegiul117,—protagonist albanez,118—aste data eroului de o zinà, càreia, ca §i orice viteaz albanez, care i§i chiama fìresc in luptà ora, ii cere sprijinul la ananghie. Este semnificativà reactiunea spiritualà a eroului sirb,—in fata biruintei dobindite pe o linie spiritual nejustifìcatà ?i nespecifica,— ea concorda cu spiritualitatea folcloristica sàrbà. Cu toate cà anecdotica baladei are grijà, pentru a nu-i ijtirbi prestigiul, sà -1 aducà in luptà slàbit, ca §i Ogier danezul,119 de o indelungà ìntemnitare, §i a§ezà lupta ìntr-o Duminecà, zi nefastà luptelor viteje§ti, viteazul vàzìndu-§i potrivnicul invins recunoa§te cavalere§te : « vai de mine, milostive Doamne, 120 ràpusei voinic mai vrednic ! »
    in momentul in care anecdotica dantescà a contelui Ugolino 121, a pàtruns in capitalul epic orai jugoslav,122 atribuindu-se lui Marko, numele acestuia nu mai reprezenta, evident, decit un nume de mare prestigiu epic. Miezul fabulativ al anecdotei este constituit de ìnfometarea protagonistului, silindu-1 astfel sà-$i mànince proprii copii. In versurile lui Dante, ca §i in realitatea istoricà. — (Ugolino dela Qherardesca §i Ruggiero Ubaldini sec. XIII), ìnfometarea §i canibalismul protagonistului, sint sanctiunea inumanà a fàràdelegilor comise de el. Acceptind tema literarà §i, atribuind-o lui Marko Kraljevic, epica jugoslavà a schimbat situatia anecdoticà : Marko se aflà in puterea unui bei ture, prizonier càzut in luptà. Este prezentat, deci, ca o victimà a rezistentii anti-turce$ti. Cìntecul popular ràsturnind situatiile spirituale dirijeazà groaza $i oprobiul provocat de
     114	Cf. Copioso ristretto degli annali di Rausa, Venezia, 1605, p. 72.
     115	„Archiv f. si. Phil.”, Ili, (1879), p. 641-644, nr. 1.
   •	116 « Prìlozi proucavanju narodne poezije », II, Beograd, 1935, p. 169, 173.
     117	V u k Karadìli, op. cit., II, nr. 67.
     118	T. M a r e t i £, Nasa narodna epika, Zagreb, 1909, p. 155.
     119	Gaston, Paris, Histoire poetique de Charlemagne, Paris, 1905, p. 309.
    120	v u k Karadzié, op. cit., vrs. 267 — 8.
     121	Vezi Infernul, XXXII, vers. 124—139.
     122	N. B a n a s e v i é, Jedan daumeoecKU Momue 8 uauiou iiapoónoj noeiuju, in «Prilozi za knjizîvnost, jezik istoriju, folklor » XVIII, 1938, p. 519.
169