Prof. Horálek ajunge la aceste concluzii sprijinindu- se atit pe o cercetare critici a textului, cít $i pe baza unei analize a limbii. Erudita autorului s-a dovedit nu numai in studiile sale despre diferite probleme lingvistice, dar mai ales in cunoscuta sa lucrare de sintezä : Introducere in studiul limbilor slave2. Analiza lingvisticä este urmñrita sub aspect lexical gramatical. Dupä pärerea autorului, cauzele diferenfierii lexicale nu trebuiesc cáutate numa* in evolufia in timp a textului, in deosebirile dialectale ?i in posibilitatea variantelor din lectura originalului grecesc, ci ?i in diferentierea stilistica a traducerilor, precum $i im rectificärile suplimentare aduse dupä modele grecejti. Dacá in partea lexicalä, Horálek a avut un predecesor in Jagic,3 ln partea privitoare la analiza gramaticalá trebuia sá-ji deschidä drumul singur. Aici a läsat la o parte problemele privitoare la grafie, foneticá §i morfologie, ca fiind nu numai relativ bine studiate, si s-a concentrat asupra aspectului sintactic, in sensul larg al cuvintului. Acest capítol este de fapt un $ir de studii de amänunt, prefioase din punct de vedere al scopului lucrárii, atit pentru cunoa§terea mai profundä a sintaxei slave vechi, eit ?i pentru studiul comparat al limbilor slave.
     Desigur, cercetarea aspectelor studiate ar putea fi continuata, de ex. prin studierea frazeologiei. Scepticismul autorului pare uneori prea mare, ca in problema dativului adnominal, cind nu este admisä posibilitatea unei influente a mediului balcanic. Ar fi recomanda-bil, in únele cazuri, o clasificare mai ciará a materiei spre a releva cititorului, mai pufin atent, observatiile prefioase. Lipsejte deasemeni lista bibliografiei folosite.
     In concluzie, lucrarea prof. Horálek constituie o contribuye insemnatá la dezvoltarea studiilor de slavistica, in genere.
                                                               I.	Smrcková (Praga).
    L. SADNIK UND R. AITZETMÜLLER, Handwörterbuch zu den altkirchenslawischen Texten. Heidelberg, Winter, 1955, XX + 342 p. (Indogerm. Bibliothek, II. Reihe).
     Timp de decenii slavijtii au avut drept instrumente de lucru pentru slava veche (?i redactiile slave bisericejti) Lexiconul lui Fr. Miklosich (1862—1865) ?i Dicfionarul lui A. Vostokov (C/ioeapbiiepKoeHO-CAaeHHCKOio n3UKa), apärut cu dfiva ani inainte (1859—1861). Se simtea de mult nevoia alcätuirii unui diefionar al textelor vechi slave « canonice », apárute in epoca « veche slavä » (pinä la sfirjitul sec. al XI-lea), ceea ce §i intreprinde in prezent Institutul slav al Academiei cehoslovace de stiinfe. Pinä la aparifia acestei lucräri fundaméntele, slavijtii au primit un diefionar de proportii mai reduse, dar aleätuit la un inalt nivel jtiintific, « Mie diefionar pentru textele vechi slave », datorit lui L. Sadnik ji R. Aitzetmüller.
      ín extragerea materialului, autorii s-au limitat doar la textele vechi slave canonice, aja cum au fost stabilite in lucrärile moderne asupra slavei vechi (Cf. N. van Wijk, Qeschi-chte der altkirchenslavischen Sprache, Berlin — Leipzig, 1931; J. Kurz, Poeta Fr. Trdvnic-kovi a F. Wollmanovi, Brno, 1948, p. 286).
     La unele din textele vechi existä glosare complete, intoemite de V. Jagic, S. Severia-nov, K. Meyer, St. Slonski, care au ji fost folosite de autorii lucrärii de fafä.
      ln dictionarul lor, autorii urmäresc nu numai scopuri lexicografice propriu zise (inre-gistrarea cuvintelor ?i sensurilor lor principale), ci ?i etimologice §i gramaticale. «Handwörterbuch » cuprinde trei pärfi : 1) dictionarul propriu zis, 2) diefionar invers, 3) partea etimologica.
      in partea int lia (p. 1 — 170), fundamentalä, cuvintele sint prezentate in ordine strict alfabetica, cu indicarea variantelor la locul respectiv (trimiterea se face la forma corectä din punct de vedere etimologico-ortografic). Cuvintele sint transcrise cu alfabet latin, conform transcriptiei jtiintifice (inclusiv mentinerea lui b ?i 'S : ex. svctblt), iar sensurile sint redate in limba germanä. ln afarä de cuvintele comune, se dau ji nume proprii, cu indicarea, de
     2	Cf. Ùvod do studia slovanskych jazykù, Praga, 1955.
3	Cf. Entstehungsgeschichte der altkirchenslavischen Sprache, Berlin, 1913, ed. II.
19*
291