Socialista din Octombrie. Interesul acesta e din nou legat de situala revolucionara, ce se crease în Romînia dupa primul râzboi mondial. Ziarele çi revistele socialiste ìi publica cele mai populare nuvele, fragmente din Mama (Cuvîntarea la procès a lui Pavel Vlasov, o gasim reprodusà de cìteva ori), precum çi articole de prezentare, in care se subliniazâ mai ales cu expli-cabilâ bucurie, câ marele scriitor nu este de partea lumii care se pràbu-çeçte, ci « de partea sìngelui generos curs pentru Rusia noua, de partea revolutiei pentru care a semânat cu élan çi hârnicie çi pe care astâzi trâieçte s-o vadâ victorioasâ »5. Deosebit de intensa e activitatea editorialâ. Noi traduceri se succed una dupa alta. Numai în 1919 apar: Copilâria mea, Conovalov, Douâ zeci §i sase si una çi Cîntecul soimului (o culegere de nuvele); în 1921: Azilul de noapte çi Lepâdâturile societari (Fostii oameni): în 1922 : Printre strâini (La stâpîni), Pe coastele Italiei (Basmele italiene) çi un nou volum de nuvele; în 1924: Mizeria unei copile (o culegere de povestiri) çi în sfîrçit, în 1925, o noua editie a romanului Marna, în remarcabila traducere a lui Ion Pas.
     In anii urmâtori, corespunzâtori perioadei de stabilizare relativa a capita-lismului, care erau în Romînia çi anii unei crunte terori antimuncitoreçti, deçi ritmul traducerilor scade, interesul pentru opera lui Gorki se mentine tot atît de viu mai aies în centrele revolucionare çi progresiste, în primul rînd ca pentru un scriitor indisolubil legat de revolutia proletarâ rusa çi — în consecinçâ — de lupta revolucionará a muncitorilor de pretutindeni. în acei ani, sarcina râspîndirii adevârului despre Uniunea Sovietica çi a demascârii calomniilor antisovietice, ca argument în actiunea de propaganda revolucionará, comunista, era una din laturile esentiale ale luptei. Din aceastà cauza marele scriitor sovietic, Maxim Gorki, de al carui prestigiu nu îndrâzneau sâ se atinga nici cei mai inraiti ideologi ai reactiunii (cu exceptia huliganilor fasciati, fireçte) aparea luptâtorilor pentru progres din Romînia ca un tovarâç scump de lupta, iar opera lui ìn primul rìnd ca o calda çi vie pledoarie pentru dreptatea idealurilor socia-lismului. Evocarea operei lui Gorki, îngâduitâ în anumite limite de cenzura, devenea astfel, împlicit, çi un prilej de popularizare a Uniunii Sovietice, cìt çi de propaganda activa în favoarea idealurilor sociale ìmplinite acolo, dar care erau abia de xmplinit la noi prin lupta muncitorilor çi târanilor romìni sub con-ducerea comuniçtilor. In acest sens, comentariul, pe care-1 reproducem mai jos, extras din revista antifascista « Nu » çi anume dintr-un numar aparut, ìn preajma unei aniversari a lui 7 noiembrie, e mai mult decìt semnificativ :
     « Nimeni n-a reuçit sâ redea cu atîta artâ evocatoare, cu un tragism atìt de zguduitor, cu mai multâ compâtimire omeneascâ, cu mai caldâ çi mai cuprin-zàtoare simpatie, umanitatea mizerabilâ çi desmoçtenitâ, flâmîndâ çi persecu-tatâ, dar totuçi bunâ çi luminoasâ, care vegeteazâ în noroiul fizic çi moral de la fundurile acestei societàti, egoiste, bazatâ pe silnicie çi exploatare . . . Toate
      6	« Socialismul », anuí XIII, (1918), nr. 4, din 19 noiembrie.
79