§i altädatä cu perfectul simplu : gräiiu (CXX1. 8). Ambele traducen sint in Ps. Voronefeanä. E vorba deci de acela§i traducätor. Inconsecven^a se mentine $i la forme ca K'k3najf'K) care pot fi sau la aorist, sau la imperfect, forma contrasä. in cele mai multe manuscrise — e tradus cu « chem ». — (Ps. Vor. LXXXV. 7.) : kti Aíht» néMíMH .wot,* KK3nay K tíké = in zi de grija mea chem cätre tine.
    La fei e in Mss. slavo-rom. 3465 — p. 67 : rn ktv3M\' k téeí = doamne, chem cätre tine.
    In Mss. 4818 — fila 5, verso = rrtdC0A\ a\oha\ kk rS ßhsuay = cu glasul meu cätre doamne strigaiu. $i in Mss. 3465 — f. 123: npN3ßay ra = chemai pe domnul. « ìn traducerile de mai tirziu : « am strigat. »
    Pers. II. sing, e tradusä prin imperfect cu dezinen£a — i : rocnoAH, eojké Ham TM nocrtSwaaiiif h\' = Domnul, zäul nostru, tu ascultai ei. Sau: Kt tki iMHrtocTHKh KKiKaame hm. (Ps. XCVIII. v. 8). = zäu tu, milostivu erai lor.
    Pers. III. sing, e tradusä prin imperfect: npH3MKaay;ft ra h tk oycAwiiManif Hy = «Chema domnul §i el (acesta) auzea ei40. Sau: G'kh a\h CASiKaaui« = Aceasta-mi slujia. (Ps. C. 6). Ori: Ama Hy kk 3aki\" Taauii = Sufletul lor in räu topia- se. (Ps. CVI. 26).
    Interesantä e forma « viia » — care traduce pe WHK-feuie C. 7.: tieJKHK’kiiií
—	nu viia*1.
    Forma E-fe — fixatä in slavä atit pentru aorist cit §i pentru imperfect e tradusä cu imperfectul: h ne E’fe hha\h e k to^/KAK « $i nu era cu rän§ii dumnezeu striin... Traducerile cu imperfectul sint cele mai frecvente42.
    Rareori intilnim traducerea cu perf. simplu sau cu prezentul : k'k CTA'Kii’b C'EAaMH’b raaroAaaiue kk hha\ = in stälpu de nuoru grai cäträ in§ii (XCVIII. 6—7). Sau : Hi HcnpaKA’bauif npicA 0MHA\a a\oha\a = Nu derege intre ochii mei. in loc de : Nu deregeai + inaintea ochilor mei. »
    Cu imperfectul pers. Ill-a sint traduse §i participiile din slavä ca: TKOp/iNH rp'KAiiiHAV = ce fäcea trufa (C-7) ta/äh ntnpaKiA'i*'*' = ce gräia nedreptate — (ibidem) H He K'k iiorp’bKa,T.H = §i nu era ingropätoriu.» (Ps. CXX. 2. G. Gälufcä, op. cit., p. 154).
    O formä care ne indreaptä spre slavä este cea perifrasticä compusä din „era” plus gerunziul verbului de conjugat. Aceastä formä este semnalatä in studiile de istoria limbii romine, färä a fi suficient explicatä. De ex. : Leca Morariu in meritoasa sa lucrare despre morfologia verbului §i tov. Acad. Al Rosetti afirmä
     40	in limba veche o serie de verbe apäreau färä sufixul -ez sä sä veghe, sau färä sufixul ■esc: sà rape, el luce-et. (Al. Rosetti, ILR. VI. 192 — 3); Vedem cä «a potopi» nena-vidi — iji pästreazä sufixul -esc.
     41	Acad. Al. Rosetti, nu men(ioneaza acest imperfect printre fórmele caracte-ristice ale acestui verb., vie — ILR VI. p. 205.
     42	Deuteron XXXII. 12. Ibid. 8: ¡i'aa pa:-iAauit = cínd ímpárfea. §i V. 12: i'K íAlllrk 8«JKA<aiiJi a — domnul insuji purta pre’njii.
53