este preçios çi capitolul IX, in care se insisti asupra risunetului pe care 1-a avut poemul Dziady asupra spiritelor çi literaturii franceze, ca de pildâ asupra lui Lautréamont çi opereii sale Les chants de Maldoror.
      Autorul di în traducere balade, sonete çi fragmente din poeme. inceraci sa prindâ spiri-tul « originaluiui întro- transpunere cit mai apropiati çi nuançatâ ». Dacâ însà unele traduceri de balade çi sonete ca Romantisme, Baktchissarai la nuit, Alouchta le jour, Le pèlerin, sau poetile Aia mère polonaise, La redoute d’Ordon, sînt in mare mâsurâ tablouri reuçite in spiritul limbii franceze, altele în schimb, Le petit poisson (Rybka), L’ondine du lac (Switez (5wi-tezianka), fragmente din Dziady çi Pan Tadeusz nu pâstreazâ decit vag frumuseçea originaluiui. Totuji façâ de vechile traduceri franceze, cele prezentate în acest volum constitue un pas inainte çi ajutâ în ansamblu la cunoaçterea çi înÇelegerea lui Mickiewicz ca poet revoluçionar.
                                                            Ion Const. Chifimia
     KAREL HORALEK, Üvod do studia slovanskÿch jazykü. (Introducere in studiul limbilor slave). Editura Acad. cehoslovace, Praga, 1955, p. 487.
      Lucrarea de façâ umple un mare gol in literatura referitoare la studiul comparât al limbilor slave. Aproape la toate universitarie se predâ în cadrul slavisticii gramatica comparati a limbilor slave. Pînâ în prezent nu exista un manual corespunzitor trebuinfelor unei astfel de catedre. Realizârile din trecut sînt astâzi depaçite sau inaccesibile. Aceasta e valabil nu numai pentru « Institutiones slavicae » a lui Jozef Dobrovskÿ (1753 — 1829) ori pentru lucririle lui I. I. Srez-nievskii, O slavjanskych nareciach çi Obozrenie glavnych Sert srodstva zvukov vnareâiach slavjanskfjch (1845) sau pentru cunoscuta gramatici comparata a limbilor slave de Fr. Mik-losich Vergleichende Qrammatik der slavischen Sprache (I-IV-1875). Afirmaçia noastri e valabilS în parte çi pentru lucrati mai noi ca Vergleichende slavische Gramamtik (I-II — Gòttingen 1924—1928) a lui Vondrak çi chiar Slovanski jatiia de R. Nahtigal < Lubliana — 1939 çi 1952 > care e o lucrare foarte rari çi se foloseçte mai greu, fiind scrisâ in sloveni; cartea de bazi pentru un slavist Le slave commun de A. Meillet — rimine la ce-i spune titlul çi nu urmâreçte fenomenele în limbile çi dialectele slave de astizi.
      Astfel lucrarea profesorului çi decanului Facultiçii de Filologie dela Universitatea din Praga este binevenitâ. Noul studiu vine dintr-o Çari unde tradiçia studiilor slavistice e foarte puternicâ çi e lucrat pe baze marxiste. A folosit larg literatura sovietici çi principiile publicate în acest sens de S. P. Bernçtein în «Voprosy jazykoznanja » 1952 nr. 2 çi în alte articole. De aceea studiul de façi aduce ceva nou în expunere.
     Dupa ce arati principiile çi metoda de studierea limbilor în generai, prof. Horâlek prezintâ limbile slave în trecut çi prezent, subliniind înrudirea lor nu numai teoretic, dar çi pe bazi de texte paralele ; extinderea lor geografica, clasificarea çi raportul dintre eie. Urmâreçte apoi apariçia slavei din indoeruopeanâ, care se diferençiazâ dialectal în grupa limbilor satice çi kentice. O ramurâ directâ a limbii indoeruopene este balto-slava. Autorul expune cele douS teorii pentru çi contra unitâçii balto-slave. Din epoca balto-slavà avem un impresionant numâr de 1600 cuvinte çi expresii comune, arâtate în operele slavistului polonez T. Lehr. Splawinski, etc. K. Horâlek nu se opreçte asupra acestora, ci asupra celor 10 schimbâri morfologico-sin-tactice comune atît limbilor baltice, cit çi celor slave. Aratâ ci multe din eie s-au putut dezvolta paralel. K. Horâlek admite unitatea balto-slavâ ca o ipotezâ de lucru (p. 71).
      în evoluçia limbii slave autorul admite o epocâ veche de vreo douâ mii de ani, în care dominâ caracterul conservativ çi o epocâ nouâ de vreo 500 de ani, în care schimbârile se produc mult mai repede, fiind pricinuite de migra'çia slavilor çi de extinderea açezârilor lor. La diferençierea imbii slave, a contribuii çi contactul eu celelalte popoare. în Balcani de ex.„ erau romani çi resturi de aie tracilor çi ilirilor (p. 76 — 77). Din acest substrat balcanic se ex-plicà unele trisàturi comune ale limbilor balcanice de astâzi. Numiri ca Odra, Tatry, Carpazi nu sint de origine slavâ. Neamurile ugrofinice au influençât slava de râsârit çi poate polona de
20 — c 420