rului), iar celàlalt « generos » §i « spiritual » —■ vagabondul. Cind Vavilov incearcà sà-1 convingà pe Cuvaldo, cà a « ratat » lovitura, acesta il strive§te cu dispretul sàu : « Tacere ! tu ! excrementul purulent al pàmintului ! Sint pedepsit de dumnezeu. E1 m-a obligat sa te vad, sà-ti vorbesc. Te strivesc ca pe o muscà» . . Aici, ca §i in alte dati, minia rotmistrului e totu§i prefàcutà, jucata. Cind insà negustorul Petunnicov incearcà sà dea bani pentru inmormintarea lui Filip, Cuvalda iese din sàrite: « Ce-e ? Tu pentru inmormintare ? Ia-ti banii ! Ia-ti banii, ifi spun. . . ticàlosule ? ìndràzne^ti tu sà jertfe?ti pentru minor-mintarea unui om cinstit banii tài furati... te zdrobesc ...» §i mai tirziu : « Vrei tu, viperà spurcatà sà te fac sà sàru^i picioarele cadavrului? Vrei? » §.a.m,d.
    Plàcerea aproape sadicà de a spune adevàrul despre cei din jur, dar §i despre el resimte §i Satin. Cind actorul il avertizeazà pe Bubnov cà « odatà o sà te omoare in bàtaie deabinelea », Satin reactioneazà prompt : « E§ti un timpit ». « Dece ?» —-« Pentru cà de douà ori nimeni nu poate fi omorit »... « Mi-e lehamite de toate vorbele omene§ti, frate, —• spune el in alta parte, — is sàtul de toate vorbele. De mii de ori le-am auzit pe toate ...» Satin e blazat, plictisit, dar nu poate suferi lamentàrile altora, in special cele ale lui Cle$ci. Incapàtinarea cu care acesta nu renuntà la ideia « de a scàpa » de aici (din azil, adicà) il infurie pe Satin tocmai pentru cà ii am intente cà el (Satin) a renuntat sà mai lupte. De aceea se §i ràzbunà : « Multora le picà banii u§or, dar putini sint aceia care se despart u§or de ei . . . Munca? Fà a§a ca munca sà-mi placà §i atunci poate cà am sà muncesc ... da !.. . Poate ! Cind munca e o plàcere atunci §i viata e frumoasà ! Cind munca e o povarà — viata e o robie ! » . . . Satin ajunge aici sà formuleze un adevàr foarte inalt numai pentru a-1 umili pe Cle§ci. Ori cit de inteligent e, ori cit de superior se crede, asta nu-1 impiedecà sà recunoascà pe §leau lui Asan cu un cinism dezarmant : « Nu bate capul. ...Doar §tiai cà sintem pungaci. Atunci dece ai primit sà joci? » Inteligenta lui Satin e ca un pumn de diamante, aruncat in neantul nimicniciei:
    Oleici: Mà gìndesc §i eu. . . Ce sà mà fac? Nici unelte nu am am... inmormintarea a inghitit tot...
    Satin. : Am sà-ti dau un sfat : sà nu faci nimic... Fà numai umbra pàmintului, atìt tot !
    Clesci : Lasà... tie iti dà mina sà vorbe?ti. Dar mie mi-e rubine de oameni...
    Satin : Dà-o incoio de rubine ! Oamenilor dece nu le e rubine cà tu tràie§ti mai ràu ca un ciine?... la, ginde§te-te... tu n-ai sà muticeli, eu n-am sà mun-cesc, nici altii. .. sute. .. mii, toti ! pricepi ? toti se lasà de lucru ! Cind nimeni n-o mai vrea sà facà nimic — sà vedem ce are sà se intimple atunci ?
    Clesci : Atunci o sà crape cu totii de foame.
    Luca (càtre Satin) Cu asemenea cuvìntàri... la alergàtori ar fi trebuit sà intri. . . Sint ni$te oameni a§a. . . alergàtori... li se spune.
86