documentele minàstirii Zobor, etc., precum §i o vasta bibliografie de slavistica pusà la punct, pina la articolele din revistele stràine.
      Istoria limbii slovace incepe din indoeuropeanà, din care prin al III-lea mileniu inaintea erei noastre se rupe ramura balto-slavà. Ceva mai inainte de inceputul erei noastre, slava s-a deprins de baltica §i a ràmas ca limbà comunà a tuturor slavilor pina in sec. al X-lea. Din lea-gànul lor dela Nord de Carpazi, printr-o mi§care migratorie, slavii se deplaseazà prin sec* al Vl-lea §i se a§eazà pe locurile, pe care cu mici excep^ii stau pina astàzi. In Cehoslovacia de astàzi s-au a^ezat pe la inceputul sec. al Vl-lea. Limba slava comunà o cunoa§tem prin reconstituire, folosind dupà metoda istorico-comparativà textele paleoslave §i materialul viu al limbilor §i dialectelor slave de astàzi. In acest mod, Jan Stanislav fixeazà structura limbii comune a slavilor. Acelea§i fenomene le urmàre§te insà in toate dialectele limbii slovace, pornind dela cele mai vechi atestàri pinà astàzi. Urmàre§te astfel ierurile, nazalele, contraria, sistemul triunghiular al vocalelor, diftongii lichidelor, grupurile r, J, ort, olt, tort, tolt, tert telt, soarta lui è, prehlaska, alternanfele, y, y, care se contope§te prin sec. al XlV-XV-lea cu i, t, grupul cr > cem-zr > ¿er , zar^arnov-etc. In acela§ fel urmàre§te evoluta din indo-europeanà pìnà astàzi a consoanelor §i grupurilor de consoane : palatalizarea efectuatà pinà in sec. al VII — VlII-lea. Revenirea asupra unor palatalizàri ca — matke, dusi, carecaracte-rizeazà limba slovacà; tj > c, dj > dz §i Z ~ apoi pe la sfir§itul sec. al Xll-lea §i inceputul sec. al XlII-lea g>h: hora, holuba. Aceastà schimbare o constatà §i in Nord-Vestul Transilvaniei in Bihor: Holuba < golgbja, Nehol < negol (1219) — Bohuf (1208), Holu? (1220) — Huholev, Leheceni, Briheni, Bohaiii, Horinpi, sub Mure§ e Huzna>gQsu, gìscà (p. 463 — 464). Considera cà aceastà regiune are un caracter vechi slovac.
     « R' » semimoale din vechea slovacà s-a intàrit spre deosebire de cehà §i polonà unde procesul palatalizàrii a avansat > i', remore > more — mare. Astfel toponimice ca Tura < turja = se pot explica in regiunea de Nord a Transilvaniei din slovacà, unde r' > r. Specific slovacei centrale e t, d, n, l, + e, i, pronunzie moale, palatal. Fenomenul e atestat in sec. al VlII-lea in Evangheliarul Cividalensis. In dialectul slovac de ràsàrit t‘ > c, d' > dz — dzieci. ìn dialectul sota$h din Nord-Estul Slovaciei se pàstreazà corelapia moale consonantica. Con-soanele palatalizate t', d', r, au trecut ìn africate pe la finele sec. al Xll-lea : > c', dz', rz (f). Corelapia moale consonanticà incepe sa se piardà din celelalte dialecte pe la finele sec. al XlV-lea. Astfel e bine sà £inem seamà de acest lucru in explicarea influenfei slave asupra siste-mului fonologie al limbii romine §i sà nu limitàm aceastà influenfà numai la un izvod bulgàresc, cind popoarele slave vecine Transilvaniei au avut ca §i bulgarii corelafia moale consonanticà.
      Palatalizarea lui n + e, i de ex. se intìlnegte §i dincoace de Tisa, in Bihor : Nyùved > Nevidzà — (inceputul sec. al XlII-lea.) Sau Nyésta — < Ni§ta, Genyete > Qondta (p. 514).
     Jan Stanislav ca §i Elemér Moór considerà t, d, n + e, i, palatali ca « slovacism ». Aceastà inmuiere nu se explicà aci prin limba ungarà, cum presupune I. Kniezsa (Etudes slaves et roumaines, 1,6). Jan Stanislav, combàtìndu-1 aratà cà « intregul sistem fonetic al numelor de locuri §i persoane de aci e slav. Cazurile particulare trebuie sà le judecàm din punct de vedere al intregului sistem. Trebuie sà presupunem cà numele slovace au fost luate de maghiarà cu procesul inmuierii petrecute in slovacà... » (p. 515).
      Ortografia maghiarà: ti, ty, di, dy, mi, my, li, ly, se impune abia din sec. al XlII-lea, dar inmuierea exista de mai inainte, in scris nu apàrea insà din cauza lipsurilor sistemului grafie. De asemenea s, s, in dialectul slovac de ràsàrit nu sint un polonism §i deci o dovadà cà aceste dialecte sint de origine polonezà, cum credea Zd. Stieber. Fonemele s, z — au fost §i in limba cehà §i slovacà, formind corelafii in cadrul sistemului corelafiei moale conso-nantice : s-i, Z'%, b-b, k-K. — Starea de altàdatà se pàstreazà pinà astàzi in Nord-Estul Zempli-nului in doudlebsky dialect in Nord-Vestul Moraviei §i in Silezia, in dialectele la§ské.
     Slovaca are o serie de cuvinte latine cu s, z, venite incà din sec. al VlII-lea IX-lea odatà cu primirea cre§tinismului din Nordul Italiei : omsa < lat. missa, kosel'a < lat. cassida =
280