pînâ acum, cînd a trecut prima oarâ Chilia din stàpînirea munteanâ în cea moldoveneascâ.
    Ne mai ramine sà cercetâm care a fost atitudinea Poloniei in aceste împreju-râri. Am arâtat câ în primele decenii ale secolului XV comertul polonez nu se îndrepta încâ spre Chilia. Aceastâ situatie avu ca urmare desinteresarea rega-tului polon pentru chestia stâpînirii Chiliei, spre deosebire de atitudinea pe care o vom întîlni la mijlocul secolului, cînd regele çi cîrmuirea Poloniei stàruie din toate puterile ca oraçul sa râmîie Moldovei, vasala lor, aça cum aratà mai jos.
    Am spus câ regele Vladislav al Poloniei se adresase «eu severitate» çi doje-nise pe Alexandru cel Bun pentru ajutorul dat turcilor la 1426, ceea ce înseamnâ de fapt luarea Chiliei. La congresul de la Luçk, regele se învoieçte, dupa cum reiese din hotârîrile adunârii, ca oraçul Chilia sa fie restituii pirii Romîneçti, sa cada deci sub influença Ungariei. în corespondenta diplomatica purtatâ eu Sigismund, Vladislav Iagello apârâ pe vasalul sâu împotriva învinuirilor de aliançâ eu turcii çi de sprijinire a husiçilor, dar déclara câ solii moldoveni ai-fi primit arbitrajul lui Witold, «asupra unei oarecare cetâti numite Chilia çi altor limite de granile, despre care s-a spus câ ar fi fost ocupate de voievod (Alexandru cel Bun) de la tara Basarabiei Cfara Romîneascâ)» 3S. Witold murind în anul urmâtor, iar în Polonia izbucnind râzboiul cu Litvania, problema Chiliei nu s-a pus çi oraçul a râmas deocamdatâ al Moldovei. în orice caz rezultâ din cele de mai sus câ Polonia nu era atunci interesatâ în chip deosebit pentru « o oarecare cetate numitâ Chilia», care nu intrase încâ în zona ei de interese economice.
    Se pare chiar câ în primul moment, cînd atacul Chiliei de câtre Alexandru cel Bun, la 1426, a fost socotit ca ajutor dat turcilor, regele Poloniei a luat mâsuri împotriva Moldovei çi anume a retras Pocutia, provincie care fusese cedatâ vasalului sâu, reîncorporînd-o posesiunilor polone. Pocutia fusese cedatâ Mol-dovei de Polonia în urma unei serii de fâgâduieli çi amînâri, pentru nerestituirea unui important împrumut de bani, çi anume la 1422. Aceasta se vede din faptul câ la 1421, Vladislav Iagello poruncise tuturor oraçelor polone sâ plâteascâ un ajutor pentru râzboiul din Prusia çi între aceste oraçe figureazâ Colomeia çi Sniatynül din Pocutia. în anul urmâtor, aceiaçi cerere se repetâ, dar în lista oraçelor polone din acel an, 1422, lipsesc Colomeia çi Sniatyn, cele douâ oraçe aie Pocuçiei, ceea ce înseamnâ câ Pocutia nu mai era atunci în stàpînirea Poloniei, ci fusese cedatâ Moldovei. 34 E interesant de observât câ anul 1422, cînd a fost cedatâ Pocutia Moldovei, coincide eu cunoscuta luptâ de sub zidurile cetâtii Marienburg (Malborg), izbînda câlâretilor moldoveni trimiçi în Prusia în aju-torul Poloniei. 35 împlinirea fâgâduintelor privitoare la cedarea Pocutiei a fost
     33	Ulianitki, op. cit., p. 33.
     31 Codex Vitoldi, p. 1042 — 1044.
      3s I. D 1 u g o s z, op. cit., 1 — 2, col. 461 — 462.
102