Hubert Ròsei (Berlin
CUM E ORGANIZATÀ SLAVISTICA ÌN REPUBLICA DEMOCRATÀ GERMANA
    Studiul limbilor ?i literaturilor slave din Germania nu este o preocupare a perioadei de dupà razboi. ìnceputurile slavisticii urea ìnapoi cu 125 de ani §i poate fi socotita mai de grabà, ca o parte din mo$tenirea culturii germane.
    Faptul cà, in trecut, prea putini germani s-au ocupat cu studiul limbilor slave constitue pentru noi o contradictie a gindirii ?i culturii germane. Aceasta cu atìt mai mult, cu cit pe teritoriul fostului imperiu german locuiau alta data doua popoare slave: polonezii, in numàr de peste douà milioane §i sorabii, a^ezati in regiunea Luzaciei de Sus §i de Jos. Pe de alta parte, toemai Prusia este aceia in care a apàrut, ìntre anii 1876 §i 1929, sub conducereà §i colaborarea lui Vatroslav Jagic, Aug. Leskien, Wlad. Nehring, A. N. Veselovskij, R. Traut-mann, Erich Berneker ?. a., cunoscuta revistà de specialitate „Archiv fur slavische Philologie”, care oglindea fràmintàrile culturale ale tuturor slavilor.
    Pina la evenimentele din 1945, slavistica germana n-a avut o sfera larga de activitate. Distinsi oameni de §tiintà au studiat §i dezvoltat aceasta disciplina, ìnsà ei au fost profeti in de§ert, caci in epoca dinainte de 1945, conducereà statului n-a tinut seama de stràduintele lor. Astfel, nu e de mirare cà pe la 1930, dupà expresia lui Trautmann, un profesor de slavisticà era ,,un actor fàrà spec-tatori”, iar bibliotecile se conduceau, in achizitionarea càrtilor, dupà principiul „Slavica non leguntur”. O foarte mare piedicà in dezvoltarea studiilor de slavistica a fost, ìnainte de toate, faptul cà in ^colile elementare §i superioare din Germania nu se preda nicio limbà slava. De asemeni, in timpul Republicii de la Weimar predarea limbilor slave ca obiect de ìnvàtàmint a avut aceia?i soartà.
    In revista „Slavische Rundschau”, din decembrie 1930, Fr. W. Neumann scria cà „slava veche se predà ca obiect de invàtàmint numai in citeva scoli, incoio e pe cale de disparitie Acolo unde se ìnvatà e facultativà, iar in afara universitàtii sfera aplicàrii practice a cuno§tiintelor de slavà este din pacate limi-
233