este într-adevar sinonim, pentru unele sensuri, al cuvîntului de. origine latinâ* Corespondentele lui sînt : v. si. CKr\p<iK K « sanus », c k,\(1î'kkm k « idem » B ; bg. 3dpae’ 1. sânâtos. 2. tare, puternic. 3. solid, de nâdejde’6 ; s-cr. zdrav ’1. sanus, validus. 2. integer’7 ; cf. çi ucr. 3dopoe, 3dopoeuü, rus. 3dopomü etc. Dupa cum se vede, forma romîneascà provine dintr-un szdravbm (cf. forma citatâ din Mikl, Lex. 922), în care h apare vocalizat în e, devenind à dupa v (cf. si. si. ovesb > rom. ovâs) 8.
    Cu un sens apropiat se întîlneçte dialectal în Transilvania, citov, citav ’întreg, nevâtâmat’, care corespunde exact bulgar, numae, s-cr. citav. 9 în ceea ce priveçte forma, sufbcul -av apare §i modificat foneticeçte în -ov, ca çi în cofcov, hîlpov (hîlpav).
    Un sinonim partial pentru adjectivul de origine latinâ ro§u este rumen, întrebuintat cu sensuri concrete, referitoare, în primul rînd, la om:’l) (despre obraji sau buze) care bate în roçu; (despre persoane) cu faÇa îmbujoratâ. 2) (despre fructe çi unele alimente) de culoare roçiaticâ. 3) (fig.) de un roçu aprins, trandafiriu’; arom. arumin’ rumen’.10 Comp, în limbile slave: vsl. iK'yAvknK ’ruber’, u, bg. pyMen (ex. pyMeno Autfe, pyMmia Kamo HÔh/iKa)12, s-cr. rumen ; cf. çi verbul a se rumeni — bg. pyMeuen , s-cr. rumeniti se, etc.
    Din punct de vedere fonetic, se remarcâ redarea lui e prin e (în poziçie neaccentuatâ), ca çi în bulgara modernâ $i sîrbo-croatâ.
    Pentru noçiunea opusâ lui (om) înalt limba romînâ foloseçte mai multe adjective : (om) mic, (om) scurt — în cea mai mare parte a teritoriului Çarii, în timp ce în Oltenia §i unele parti aie Munteniei se foloseçte cuvîntul de origine slavâ — scund (cf. ALRM I, 95), înregistrat în dictionare cu doua sensuri: ’1) mic de stat, scurt, mârunt (despre oameni). 2) (despre constructii, etc.) putin înalt, putin ridicat, jos’.
     Corespondentele în limbile slave sînt : vsl. ck,^,vk ’qui est en quantité insu-fissante’,13 bg. cxdeH (cKbden) ’1) insuftcient; 2) sârac’14; comp. §i s.-cr. oskudan
    6	Ft. Miklosich, Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinum, p. 922, L. Sadnik — R. Aitzetmüller, Handwörterbuch zu den altkirchenslavischen Texten, p. 127.
    *	S t. Mladenov, EhjiiapcKU mijixoeeH pennuK c odJied kim napodiiume eoeopu, vol. I, p. 786.
     7	F. Ivekovié i I. Broz, Rjecnik hrvatskoga jezika, vol. II, p. 835.
     8	în limbile slave actuale n-am gäsit un astfel de adjectiv cu sufix.
    9	Vezi, în afarâ de Berneker, SEW, I, 158 — A. Vaillant, « Révue des études slaves», VI, 1-2, p. 106-107.
      10	I. D a 1 a m e t r a, Dic^ionar macedo-romîn, p. 28.
u Miklosich, Lex. 805 ; Sadnik — Aitzetmüller, Hwb., p. 116.
     12	N. G e r o v, Pennux Ha SbMapCKU esuK, vol. V, p. 90.
      13	A. M e i 11 e t, Etudes sur ¡’etimologie et le vocabulaire du vieux slave, II, Paris, 1905, p. 228 ; Sadnik-Aitzet., Hwb., 120.
14	L. Andreicin ?. a., EtjuapCKU muiKoeen penHUK, Sofia, 1955, vol. III, p. 797.
63