astàzi. Numârul toponimicelor vechi çi importante, adicà a numelor de rìuri mari, al localitàplor ìnsemnate atestate in documente vechi, de origine romanica sau romìneascà, e disparent ìn comparale cu acela al toponimicelor slave. Contradicçia dintre caracterul romanic al limbii romîneçti §i caracterul nero-manie, ìn primul rìnd slav, dar çi maghiar, cuman etc., al vechii toponimii de pe teritoriul limbii romìne, nu poate fi rezolvatà dupà pàrerea mea decìt presu-punìnd o ràspìndire a limbii romanice (romîneçti) pe un teritoriu unde se vorbea mai aies slava» (Vezi «Problemele jtiinfelor sociale ìn dezbaterile Academiei RPR, 21—25 manie, 1951», p. 91).
★
    Trebuie semnalatâ çi aparitia lucràrii Acad. Al. Rosetti, intitulatâ Influença limbilor slave meridionale asupra limbii romìne (sec. VI—XII), Bucureçti, 1954, pe baza materialului publicat in lucrarea sa mai veche Istoria limbii romìne, III: Limbile slave meridionale, complétât cu date noi.
    Se çtie cà, dintre compartimentele unei limbi, cel mai expus influençelor stràine este lexicul. Intr-adevâr, numârul cuvintelor slave din limba romînâ este foarte mare. Stabilirea fondului lexical slav, cunoscut destul de bine din lucràrile mai vechi, in debsebi din dicfionarele etimologice, n-a suferit mari modificàri ìn urma lucràrilor noi ale lingviçtilor noçtri. Acum însâ s-a procédât la ìntoemirea unei statistici a cuvintelor limbii noastre, repartizate dupà origine. Ìntr -o lucrare întocmitâ în timpul râzboiului çi reluatà in anii din urmà, prof. D. Macrea, pe baza dicfionarului lui I. A. Candrea (Dicfionarul enciclopedie ilustrat, «Cartea romìneascà», Bucureçti, 1931), cel mai complet dicÇionar al nostru pe atunci, a stabilit cà cuvintele slave reprezintà 16,59°/0 din lexicul nostru (cele latine: 20,58%, franceze: 29,69°/0, turceçti: 4,36°/0, maghiate 3,14°/o etc.) (Contribuii la studiul fondului principal de cuvinte al limbii romìne, in revista « Studii çi cercetâri lingvistice » V, fase. 1—2, p. 10).
    Deosebirea mare dintre proporla cuvintelor slave, stabilità de A. de Cihac, (2/5, vezi mai sus) çi de D. Macrea se explicà prin defectele pe care le are Dictionarul lui A. de Cihac. El cuprinde un numâr prea redus de cuvinte (5765), dintre care unele nu mai erau in uz nici pe timpul cînd a fost alcàtuit dictionarul, iar multe etimologii erau greçite.
    In ultimul timp, lingviçtii nostri s-au preocupat de studiul fondului principal lexical al limbii romìne (acad. Al. Graur, I. Iordan, E. Petrovici, Al. Rosetti, prof. D. Macrea, etc.). Intr-o lucrare recentà, acad. Al. Graur stabilente cà din cele 1419 cuvinte, care, dupà pàrerea sa, ar forma fondul principal de bazà al limbii noastre, 21,49° „ sìnt de origine slava (fatà de cca. 60% latine, internazionale : 5,85°/0, necunoscute : 4,65°/0, maghiare : 2,26° 0, autohtone : 1,63° 0, neogreceçti : 1,27% etc.). (încercare asupra fondului principal lexical al limbii romìne, Bucureçti, 1954). Procentajul acesta confirmà cai-acterul romanic al
5