actiunea lui ar fi fost independentà de a turcilor, de vreme ce a inceput in aprilie, cum spune scrisoarea amintità din Caffa, deci inainte de expeditia sultanului,64 dar uità sa ia in considerare faptul cà ràzboiul lui Vlad XePe? cu turcii incepuse inainte de expeditia generala a sultanului, cà in iarna dintre anii 1461—1462, muntenii luptaserà cu turcii §i anume pornind de la Chilia. Mai amintesc §i pàrerea lui C. C. Giurescu, cum cà « interese superioare de stat » ar fi obligat pe $tefan sà atace Chilia, « s-o ia inaintea turcilor », deoarece Chilia era « cea mai bunà apàrare impotriva turcilor ><6d. Dacà §tefan ar fi avut in vedere in adevàr apàrarea. impotriva turcilor, o solutie mai eficace ar fi fost sà colaboreze cu Vlad Tepe$ la apàrarea Dunàrii ?i a cetà£ilor ei, nu sà bombardeze cetatea creatina. . . ca sà n-o ia turcii. Atacul lui $tefan impotriva Chiliei la 1462 a fost, in perspectiva istoriei o grecala politicà, nu din cauza factorului personal al nerecuno§tin£ei fatà de Vlad, care-1 ajutase sà ia domnia Moldovei, dar pentru cà ar fi putut slàbi rezistenta 'J'àrii Romìne^ti in lupta ei pentru independentà fa£à de turci, ceea ce insemna pregàtirea pentru viitor a unor primejdii grele §i pentru Moldova. §tefan a fost nevoit mai tiziu sà verse mult singe moldovenesc, sà depuie mari osteneli in zeci de ani de lupte, pentru a desface ceea ce se ìmplinise cu càderea lui Vlad TePe?> adicà inceputul càderii Jàrii Romine§ti sub turci, sà incerce a aduce inapoi pe Vlad TePe§ ‘n scaun, dar aceste sfortàri in cele din urmà s-au dovedit zadarnice : fara Romineascà n-a mai putut fi salvata. $tefan cel Mare a fost desigur un mare om politic, poate cel mai mare pe care 1-a dat neamul nostru, dar la 1462, tìnàr incà, nu avea o viziune politicà deplinà a viitorului.
    Existà totu§i, in starea de azi a cuno^tintelor istorice un fapt necunoscut pìnà de curind, care in adevàr spalà pe domnul Moldovei de invinuirile ce i s-ar putea aduce de istorici. Povestirea pelerinului englez William Wey, care serie din Rodos un raport in latine§te in octombrie 1462, pus in luminà pentru istorio-grafia noastrà de profesorul B. Cimpina, arata cà sultanul §i Radu cel Frumos ridicaserà impotriva lui Vlad Tepe$ pe un « duce » vecin, ca sà-1 poatà lovi din douà pàrti. E dar cà e vorba aci de atacul lui $tefan cel Mare. Vlad TePe? aflind insà de planurile turcilor, a intervenit §i « s-a impàcat cu acel duce, in care avea mare incredere » (concordarunt cum ilio duce, in quo multum confidebat) « Ducele », adicà $tefan in urma impàcàrii cu Vlad Tepe§, se intoarce impotriva lui Radu cel Frumos §i colaboreazà cu Vlad impotriva domnului làsat in £arà de turci (dupà plecarea sultanului); Radu e lovit de douà parti §i dupà pàrerea memorandistului, este infrìnt. Infringerea lui Radu nu era o informatie exactà, dar rezultà din §tirile primite de acest contemporan, cà un moment dat, dupà lupta de la Chilia §i inainte de terminarea ràzboiului cu turcii $i cu pretendentul
     91 N. I o r g a, Chilia fi Cetatea Alba, p. 125.
     60 C. C. Giurescu, Istoria Rominilor, II, (ed. IV), p. 48, 55 — 56. Crede ca atacul Chiliei lovea numai in unguri (« se uita faptul esential cà Chilia nu apar^inea in acel moment muntenilor, ci ungurilor »), ceea ce, am aràtat mai sus, cà este inexact.
110