nalat întîi Hasdeu (în Etymologicum Magnum Romaniae, tom. I, p. 760, v. s. Albotâ ; tom. II, p. 1722 urm., s. v. Arnotâ; tom. III, p. 2379 urm. s.v. Baie), considerîndu-le ca nume romîneçti foarte vechi çi caracteristice pentru antro-ponomastica çi topomastica romineascâ. Mai tîrziu, N. Iorga a atras adeseori atençia asupra lor.
                 Multe nume de sate îçi au originea în numele întemeietorului care avea un nume terminât în -ota : Albota, Probota, Jacota, Balota, Pîrjota, Dobrota etc.16 Fireçte, multe din aceste nume de sate sînt formate dintr-un nume în
             -ota eu sufixul -esti sau -eni: Balotesti (vezi Panaitescu, Doc. Târii Rom., p. 182), Albotesti, Bîrzotesti, Baçoteni, Capotesti, Drâgoteçti, Negoteçti, Balotesti, Rohotesti (v. Bogdan, Djcum. lui §tefan cel Mare, indicele numelor geogra-fice, vol. II).
                  în vestul târii, pe lîngà numele de sate formate dintr-un nume de persoarà în -ota, neurmate de niciun sufix, ca de ex. Pîncota (f. jud. Arad), Bobota (f. jud. Sâlaj), gâsim çi toponomice formate eu sufixele -eni çi -e$ti : Drâgoteni (f. jud. Bihor), Negoteçti17 (f. jud. Severin). Documentele prezintâ toponimice ungureçti compuse dintr-un nume în -ota urmat de falva „satul lui” : Dragotha-falwa „satul lui Dragotâ”, sat disparut, lîngâ Baia-de-Criç, f. jud. Hunedoara (Csânki, op. cit., I, p. 730, anul 1441), Dobrothfalwa „satul lui Dobrota”, azi Dobrot, f. jud. Hunedoara (Csânki, op. cit., I, p. 729, anul 1464), Balata-falwa, Balathfalwa (azi Balatfalva), „satul lui Balotâ”, întîiul, sat dispârut în Maramureç, al doilea, satul Aciua din f. jud. Satu-Mare (Csânki, op. cit., 1, p. 446, anul 1387, çi p. 471, anul 1424) ls.
                 E de observât câ numele de barbati terminate în -a, devenind toponimice, sînt simtite ca substantive feminine çi, deci, primesc articolul enclitic féminin -a, fie câ sînt nume de sate, fie câ sînt oronime sau hidronime.
                 întoemai ca majoritatea antroponimicelor romîneçti, la fel çi numele în -ota sînt de origine slava. Slavii cu care au trâit romînii în simbiozâ, înainte de romînizarea slavilor la nord de Dunâre çi a slavizârii romînilor la sud de marele fluviu, deci slavii daco-mesici, au avut multe nume în -ota pe care le-au adoptat çi romînii. 19
                                                                                                   «
                    18 Hasdeu observa câ dicçionarul lui Frunzescu indica vreo çase sate numite Albotâ. De asemenea Hasdeu semnaleazâ çi nume de sate formate dintr-un nume în -ota eu sufixul
                  -ejti sau -eni.
                      17	Numele vechi al satului Ohaba-Bistra, vezi Csânki, op. cit., II, p. 28 : Bi?;tKere alias Negoteste (a. 1470), Negotesth (a. 1470).
                    18	Aceasta este explicafia justâ a toponimicului Balotafalva data de Drâganu (Rom. in veac. IX —XIV, p. 372) çi nu cea a lui M o ó r (Zeitschr. f. Ortsnamenforschung, VI, p. 14), care îl deriva de la si. blato « balta ». De altfel însuçi Moór admite posibilitatea ca acest toponimie sa aibâ la bazâ un nume de persoanâ format din tulpina balü sau bolü.
                   19	G. Pascu (Sufixele romîneçti, Bucureçti, 1916, p. 275) dâ doua nume în -ota de origine slavâ (Dobrota, nume de localitâçi, çi Dragotâ, nume de familie) prin care ar fi fost introdus sufixul -ota în limba romînâ. Dupa cum am vâzut mai sus, numârul lor e mult
*	mai mare.
16