exemple prezentînd acest fenomen : Lad, Ladu, Ladul < Vlad, Vladu, Vladul, Lacea < Vladca, Layk alias Vlajko.£s De asemenea §i Lascu, Latcu par a fi hipocoristice din Vladislav£4. La o forma Lai (< Vlai) trimit §i toponimicele Laiul, Qîrla Laiului sau, eu ajutorul sufixului slav -ov, Qîrla Laiovului, Laiov, Laiova, Laova, Laioavele din documentele munteneçti.£S E deci foarte putin probabil ca la baza numele Laiotâ sa fie adjectivul romînesc lai „negru”, cum sustin unii, referindu-se la forma Albota care are la bazâ adjectivul alb.
    Tot o variantâ a lui Laiotâ este §i numele de munte §i de rîu din Muntii Fâgâraçului Laitai6, precum çi diminutivul Laitelul, de asemenea un nume de munte. Forma mai veche a aestui oronim pare a fi fost Laieta. In traducerea latineascâ fâcutâ în epoca moderna dupa originalul slavon al unui document emanînd de la Mircea cel Bâtrîn, acelaçi rîu din raionul Fâgâraç e scris eu ortografie ungureascâ, Rivului Lajeta'-7, ceea ce trebuie citit Rîul lui Laietâia. Prin închiderea lui e neaccentuat situât între accentui principal de pe silaba iniziala çi accentui secundar de pe silaba finalâ (Lâietà, eu un e închis, foarte aproape de i) a luat naçtere forma Latita. Forma aceasta din urmâ a trecut uçor la L aita.
    Pare însâ mai greu de explicat de ce sufixul hipocoristic se prezintâ sub doua forme, -ota çi -eta. Explicaçia ne-o dà fonetica slava, unde orice o précédât de o consoanâ palatala s-a palatalizat, într-un stadiu mai vechi al acestor limbi, devenind e. De aceea terminatiile çi sufixele slave care încep eu o au cîte o variantâ eu e, cînd baza se termina într-o consoanâ moale: zeno „femeie (vocativ)” — zmije ,,çarpe (vocativ)”, rabomü „robilor” — krajemü „marginilor (dativ)”, Petrovü ,,al lui Petru”—Nikolajevü ,,al lui Nicolae”, milostl ,,milâ”
—	bujestï „nebunie”, dlügota „lungime” — nisteta „sârâcie” etc.29. Dupa cum se vede, din exemplul din urmâ, -ota are dupâ consoane moi forma -eta. La fel $i sufixul -ota care formeazâ hipocoristice: Dragota — Sujeta30. Laieta este deci forma normalâ, conforma cu ,,legea fonetica” slavâ a palatalizârii lui o în e, atunci cînd e précédât de o consoanâ moale.
     23	Vezi, « Dacoromania », VII, p. 136.
      24	Vezi Ç t. P a ÿ c a, Nume de persoane ji nume de animale în Jara Oltului, Bucureçti 1936, p. 267.
      25	Vezi, D o n at, Despre toponimia slavâ din Oltenia, Craiova, 1947, p. 34. I. I o r d a n (Rum. Topon., p. 227 urm.) explicâ toponimicul Laiul (f. jud. Suceava) din adjectivul romînesc lai « negru ».
      36	Unele hârçi scriu greçit Laita : Vîrful Laitii, Piscul Laifii, Stina Laifa, Valea Laita. (Vezi Harta turistica Negoiul cu Masivul Fâgârasului, Institutul cartografie « Unirea », Braçov). Localnicii zie însâ Laita.
      27	P. P. P a n a i t e s c u, op. cit., p. 84.
      28	Rîul lui Laieta din document trebuie sa fie identic eu Valea Laita din zilele noastre, la sud de satul Scorei, sub Negoiul.
     29	Vezi, V o n d r â k, op. cit., p. 111 urm., 523 urm., 579 urm.; A. M e i 11 e t, Le slave commun, Paris, 1934, p. 117 urm.
      30	M i k 1 o s i c h, op. cit., p. 10 [224].
18