deci o inchidere a nazalei g. Pierderea nazalitátii are loe in urmátoarele pozi^ii:
     1.	q in pozitie finalá, la timpul prezent al verbelor, pers. 3 pl., trece in o : iado, (jadg) zyio, (zyj3) ido (id§).
     2.	Aceeaji schimbare se observa la acuz. sg. al adj. feminine : suk' er¡ke b’ auo (sukienk§ bialfj.).
     3.	g se schimbá in vocala e in interiorul cuvintelor : recnik (rgeznik), óeksy (wi§kszy), pine^mi (pieni§dzmi), be^'e si bo^'e (b^dzie). Socotindcá de-nazalizarea lui g la sfirfitul cuvintului este general poloná, nu o mai exempli-ficám. Sint $i cazuri care reflecta tendinta de inlocuire a rezonantei nazale prin u, de ex. pineu$y (pienigdzy), mous (m^z), {euzyk (j§zyk).
    Fafá de aceastá tendinta puternicá de denazalizare este interesantá existen^a in graiul din Bulai a unei situatii speciafice lócale : inainte de l, t, rezonanfa nazalá se contopefte, in cazul unor forme trecute ale verbelor m-qé, cu velara l sau lichida l avind drept rezultat consoana nazalá n : vzena pentru (wzi^la), vzon pentru (wziql), vzeni (wzi§li), ucena se palee (uci§-la si§ palee)1.
    Nazala q pochylona in vorbirea polonezilor din Bulai se descompune, inainte de fricative, in grupul un : gauunsk’i (gal^zki), okrunZyuo (okr^zyla) si in om la instr. sing. al substantivelor si adjectivelor feminine : z drugom babom (z drugg. babg.), z iednom gruSkom (z jednéj gruszkg.), 2 iednom sludñom (z jednq. studnig.), feusivom (falszywq.), s suugom (z slugg), pot Sucavom (pod Sucza\d¿),poi kurom (pod kurgj, tom suoninom (tg, slonin^)2. Acest fenomen de disociere a nazalei finale n in vocalá si consoaná nazalá (om) este frecvent in dialectele polone, inclusiv dialectul malopolon: „psysuy po ñego z muzykom"3.
    § 7. Fonetismul graiului polonez din Bulai s-a imbogátit, sub influenza limbii romine, cu varianta 9 egalá cu d rominesc care apare uneori in locul vocalelor poloneze e, y cind nu sint sub accent: kl’iSca (kleszcze), iaia Z3 zabd (jaja z(e) ¿aby), gácdk (gacek).
     § 8. ín vorbirea informatorilor mai in virstá (Biesiada L., Tunia Iosif, Zubert Jan) este caracteristicá trecerea lui o la a dupá consoane moi: per un (piorun), b’edry (biodry), oéeu (osiol), krul'eve (królow§), metua (miotla), obúese (obnios?), kaveuek (kawalek), feusivom (falszywq), pomarenóovy (pomarañczowy), po gurelsku (po góralsku).
     § 9. La generaría virstnicá apare frecvent fenomenul preiotafiei: iapteka (apteka), iaptekaS (aptekarz) si al labializárii sau diftongárii vocalei inifiale : uomy¿ se (umyc si§) uueyó (uczyc), uoko (oko), uoves (owies). Aceasta este o trásáturá dialectalá caracteristicá graiurilor polone.
Consonantism
     § 10. Spiranta x (ch) este slabá in graiul din Bulai. La sfirfit de cuvint sau in pozitie de consoaná finalá a temei, 7 este inlocuit cu /e \ v gurak (w górach), boÉ tam piua k'el’ikom (boé tam pila kielichq), na <ii$ku (na wie-
     1	Se inttlne$te, de asemenea, fenomenul denumit in poloná wtórna nosowoéc (cea de a doua nazalizare, nazalizare supliraentará). Aceasta este o nazalizare nemotivatá din punct de vedere etimologic. Ex. jozoro (Tunia Iosif).
     2	ín cazuri mai rare apare §i la verbe : idom (idq I. Acelafi rezultat dá §i in mijlocul unor cuvinte : somsad (sasiad). In cazuri mai pu^in frecvente, se aude ca urn la instr. sg. al substantivelor feminine : vodum.
      3	Cf. K. Nitsch, op. cit., p. 132.
163