Uneori teritoriul rominesc este inclus in cite o arie care imbràtifeazà fi limbi nebalcanice, cum este cazul vocativului (vocativul fem. in -o, dar poate, parfial, fi cel masc. in -e), al existentei corela^iei palatalizàrii fonologice a consoanelor, al pàstràrii sonoritàtii consoanelor sonore finale etc. In cazul vocativului, romina constituie veriga de legatura ìntre limbile sud-slave fi ucraineanà ; in cazul corelatiei palatalizarii a consoanelor, ea leagà bulgara ràsàriteanà cu ucraineana, iar in ce privefte pàstrarea sonoritàtii consoanelor finale romina merge impreunà cu sirbocroata, fi ucraineana (de asemenea fi cu maghiara), spre deosebire de bulgara 1 fi macedoneana 2, care asurzesc consoanele sonore finale. (Fenomenul acesta e propriu fi dialectului megle-noromin, inconjurat de graiuri macedonene).
     Tabloul dar schitat mai sus e insà tulburat de izoglosele care rezultà din ràspindirea — mai mare sau mai micà — pe teritoriul limbii romine a unor ìmprumuturi slave mai recente. Astfel, peste aria unitarà a elementelor imprumutate de la slavii daco-moesici apartinind grupului bulgar se suprapun arii prezentind fenomenele polnoglasiei (vezi harta alàturatà nr. 1 : Boro ano), al trecerii lui g la h (de exemplu in cuvintele hulub fi dohot, vezi hàrfile nr. 2 fi 3 : Porumbel precum fi nr. 4 fi 5 : Dohoi), al redàrii lui *q prin u (de exemplu in cuvintele hulub fi pup, vezi hàrtile nr. 2, 3 si 6 : Boboc de floare).
     Nu arareori o formà prezentind un tratament fonetic evident bulgàresc este ràspìndità pe o arie care cuprinde nùmai o parte a teritoriului rominesc, separatà de teritoriul bulgar printr-o zonà in care lipsefte forma respectivà. Astfel formele ma§lehà (maftihà), mà§ti(h)oa(n)e, matterà, marna mafie sint ràspindite numai in Transilvania, Banat, Crif ana fi Maramuref (vezi harta nr. 7 : M ama vitregà). In apropierea granitei bulgare, in Muntenia fi Oltenia, precum fi in Moldova fi Dobrogea se intrebuinteazà termenii de origine latinà marna vitregà, sau marna de al doilea. Trebuie subliniat faptul cà aria lui maftehà etc. din nord-vestul Romìniei este in nemijlocit contact cu aceea a lui magh. mostoha (termen evident de origine bulgarà), arie care cuprinde tot teritoriul limbii maghiare3. Afezarea celor douà arii, cea romineascà a lui maftehà etc. fi cea maghiarà a lui mostoha, care se suprapun in acele regiuni unde convie-tuiesc pe acelafi teritoriu romìni fi maghiari, ne indreptàtesc sa presupunem cà graiurile slave cu care au fost in contact graiurile rominefti de nord-vest fi cele maghiare de est, prin Transilvania fi Crifana, prezentau tratamentul *St al lui si. com. *tj. Acefti slavi dacici au dat nume unor localitàti importante din centrul fi nordul Transilvaniei ca, de exemplu, Bàlgrad, Moigrad, Zlatna etc. (in antichitate Apulum, Porolissum, Ampeium), iar in sud-vestul Transilvaniei Breazova, Tuftea, Zlafti (atestate la 1366, 1360, 1362 sub formele Brazua, Tusta, Zlasd) 4, nume prezentind metateza lichidelor in gru-purile *tort, *tolt, *tert si reflexul ’a(a) fi §t al lui *é fi *tj.
      1	Ctohko Ctohkob, Veod e ó^AaapcKara cponeTUKa, BTOpo H3«., Sofia, 1961, p. 135, 152, 154, 168, 173 urm., 183 urm.
      a Bilame KoHecKH, TpaMaTHKa Ha MaKe^oncKHOT .nnTepaTypeH ja3HK, fle.a I, CKonje 1957. p. 97.
      3	Privitor la magh. mostoha, mustuha, prezentind un tratament aberant (o, respectiv «) al lui a slav, vezi Kniezsa Istvàn, A magyar nyelv szldv jovevényszavai, 1/1, Budapesta, 1955, p. 344.
      4	E. Petrovici, OiaBHHo-6o.irapcKaH TonoHHMHKa Ha TeppHTopHH PyMUHCKofl Hapo«-Hofi Pecny6.THKH „Romanoslavica", I, p. 14 urm., 21 urm. In ceea ce privefte toponomicul Tuftea, vezi „Cercetàri de lingvisticà“, II, p. 30 urm.
12