istoromin ar proveni din croata 1. Aceastà explicafie insà nu poate fi accep-tatä, din cauza imperativului in -o.
    Evident cä imperativul in -o este o creale romineascä 2. Deoarece existä in toate patru dialectele fi la aceleafi verbe, e neverosimil ca el sä fi apärut independent in fiecare dialect. Deci sintem constrinfi sa acceptäm cä aceastà inovafie a apärut inaintea separärii dialectelor. Afadar fi vocativul in -o, cu excepfia celui din nordul färii, este tot romìn comun, prin urmare desinenza -o provine de la slavii care vorbeau graiuri bulgàrefti.
    Influenza bulgäreascä cea mai veche este insä generalä in dialectul dacoromin sau, in tot cazul, ea apare fi in nordul |arii. Astfel, cuvintele care prezintä träsäturi bulgäresti, ca metateza in grupurile slave comune *or, *ol, *er, *el : drag, grädinä, präg etc. ; ‘a < si. é: leac, nevastä (< ne-veastä) ; ft, jd (< sl. com. *tj, *kt', *dj) : grajd etc. s. Sä amintim cä numeratele 11—19 fi zecile 20, 30...90, decalcate dupä model slav, sint de ase-menea general räspindite in dacorominä (fi in dialectele sud-dunärene ; aromina insä a pästrat pe yingit „douäzeci“ < lat. viginti).
    Se ftie cä romina comunä nu era unitarä, ci avea unele deosebiri regionale de grai, considerate inovafii, care nu ajunseserä sä se generalizeze *. O asemenea inovafie este fi vocativul fi imperativul in -o din aria mare, sudicä.
    Sä incercäm totufi sä aducem citeva completäri referitoare la räspin-direa fi vechimea acestei inovafii. Credem cä toponimia ne poate da unele indicafii prefioase.
    Dupä cum s-a spus mai sus, cuvintele vechi de origine slavä de sud, care au träsäturi specifice bulgärefti, sint general räspindite in dacorominä. Numele topice insä se gäsesc in altä situale. Acad. E. Petrovici a arätat cä nume de loc care prezintä ft, jd (< sl. *tj, *kt', *dj) (Cofuftea < sl. koSutja ; Medvejde < si. medvédja, Zlafti < si. *Zlalji), ‘a (a) (< sl. i) (Cleanov < sl. klinovu, Doft(e)ana < sl. degüt&na) sau care au vocalä + nazalä in locul vechiului *q (Glimboaca, Glimboca, Glimboca < sl. glgboka, Dimbova < sl. dqbova) apar numai in sudul färii, in Muntenia, Oltenia, estui Banatului fi sudul Ardealului 5. Aproape numai in aceeafi arie apar fi numele de loc care prezintä metateza grupurilor slave comune *or, *ol, *er, *el (ca Balgrad < sl. *BSlügradü, Gladnd < sl. *gladlna 6, Prahova etc.
1	Atit în graiurile bulgàrejti, cît ?i in cele slrbocroate vocativul în -o este o formâ vie.
     2	în slavâ nu existâ un astfel de imperativ.
     *	Th. Capidan a intocmit o listà de cuvinte. de origine slavâ, care sint comune dialectelor dacoromin, aromîn çi meglenoromin (Elementul slav în dialectul aromîn, Bucureçti, 1925, p.125 —126). Unele dintre ele apar çi in istorominâ.
     Raportarea vocativului în -o, fenomen gramatical, la influença slavâ lexicalà îçi gâseçte justificare, întruclt romînii vor fi luat de la slavi mai întli unele forme de vocativ, nume proprii (ca Ano), sau comune (babo, nev(e)asto < sl.babo, nevêsto), $i apoi au detaçat desinenÇa -o, care s-a aplicat çi la substantive neslave (fa to, soro).
     *	S. Puçcariu, Limba romínd, I, Bucureçti, 1940, p. 249 ?i urm.
1	Acad. E. Petrovici, Toponimice de origine slavo-bulgarà pe teritoriul R. P. R., în CL,
II	(1957), p. 23 çi urm. ; cf. id., in RSI, I (1958), p. 9 çi urm, ; id., Toponymes roumains d’origine flave présentant le groupe „voyelle + nasale ' pour sl. comm. *o, în Contributions onomastiques publiées à l'occasion du Vie Congrès international des sciences onomastiques à Munich du 24 au 28 Août 1958, Bucarest, 1958, p. 33 ?i urm. (cf. harta de la p. 42—43).
     *	Vezi acad. E. Petrovici, Daco-slava, în „Dacoromania", X/2 (1943), p. 242.
91