mai vechi imprumuturi slave din limba romina (sec. VI—XI) devine de ne-contestat1.
    Dar, alaturi de eel mai vechi strat lexical „slav daco-moesic" (de tip bulgar), extinse pe intreg teritoriul limbii romine (sau aproape pe intreg acest teritoiu), intilnim fi un numar de cuvinte, de asemenea de tip bulgar, raspindite doar in partea sudica a Jarii — Muntenia, Oltenia, Dobrogea, sudul Moldovei (uneori chiar toatà Moldova), sudul Transilvaniei fi râsâritul Banatului. Care este explica^ia acestui fapt, intrucit in interiorul acestei arii cuvintele respective sint larg folosite fi par a avea o vechime destul de mare? Care este limita in timp de la care putem considera câ au pâtruns aceste cuvinte in graiurile sudice ale limbii romine? Raspunsul il vom putea da, cred, daca vom tine seama de faptul ca Transilvania a fost rupta de restul teritoriului rominesc, fiind ocupata de unguri, la sfirfitul secolului al XI-lea, in timpul domniei lui Geza I (1074—1077) fi a lui Ladislau I (1077—1095), fi la ince-putul sec. al XII-lea, in timpul lui Coloman I Carturarul (1095—1116) 2.
    ìn aceste condili, o serie de inovatii lexicale — imprumuturi slavobulgare au putut sa nu se mai extinda la nord de partea sudica a Transilvaniei,
     1	Cf., acum in urmà, precizàrile aduse de acad. E. Petrovici in legatura cu Problema limitei sud-vestice a teritoriului de formare a limbii rominesti, LR, IX, 1960, nr. 1, p. 82 — 83 (§i hai^ta anexatà).
     2	Istoria Rominiei, voi. II, Ed. Acad. R.P.R., 1962, p. 72 — 73.
43