(în loe de He yMeiom); d'u3/ib/i cAÿotcôy c^h’um) (în loe de CAyoiCúA c hum) ; ceâd'ôbi d'u3Abjyififa mp'u du'a în loe de cnpaeAmomcn, npajdiiyiomcH).
    Dupa modelul romînesc mai înainte a fost construit si adv. mn'u3p'u3m: Hbn'u3p'u3m A'unaeÚHbi c Tbipzy-OpyMÔc h'u daedÀ’u yu’úifijb; sau : dpyy'ùju ôôia’u Hbn'u3p'u3m.
IV.	ÎNCHEIERE
    Desi au un caracter mai mult provizoriu, observable de mai sus ne permit sa tragem totusi únele concluzii cu caracter general.
    1.	Dupa cum s-a vâzut, graiul ucrainean de la Benea çi cel lipovenesc de la Tg. Frumos au în multe privinte o evolutie asemânatoare. Cam aceeaçi este çi situala celorlalte graiuri slave de pe teritoriul R.P.R.
    2.	Coexistera diverselor sisteme lingvistice în acelasi grai constituie un fenomen, care nu mai lasa loe nici unei îndoielix. Un aspect al acestei coexistence îl constituie desele fluctuapi înregistrate de noi atît la ucraineni, cît çi la lipoveni.
    3.	Limba çi dialectele reprezintâ sisteme deschise în vocabular si sin-taxâ2 si aproape închise în fonetica si morfologie. Astfel, n-am gâsit îngraiurile cercetate sunete romîneçti decît în cu vintele împrumutate din limba noastrâ. Cînd inovafiile lingvistice nu mai sînt alimentate de limba comunâ, ele-mentele lexicale pâtrund în masà din afarâ çi imprima o nota cu totul specifica graiurilor.
    4.	Cît priveçte identificarea elementelor arhaice sau pe cale de disparire, aceasta se va putea face numai dupa un studiu amânuntit, exhaustiv chiar, al tuturor particularitâjilor proprii graiurilor respective. Rezultatele vor trebui apoi confruntate eu ceea ce ne oferâ, pe de o parte, istoria limbilor slave, iar pe de alta, geografia lingvisticâ3. Aladar, cercetarea graiurilor slave de pe teritoriul R.P.R. continua sa râmînâ încâ una din sarcinile actúale ale slavisticii romîneçti.
   3AMETKH 110 CJIABJIHO—PYMblHCKOH AHAJIEKTOJlOrHH
             (I. 06 yKpaHHCKOM roBope flepeBHH Bena, CynaBCKoii oôjracTH.
            II.	O roBope jiunoBaH Twpry-OpyMoc, Æcckoh o6jiacTn) (PE3IOME)
    CraTbH ocHOBbiBaeTca Ha ziaHHbix flByx AnajieKTOjiorHHecKHX aHKeT, npoBe-aeHiibix aBTopoM b 1956 h 1960 rr. Ha# cjiaBSHCKHMH roBopaMH, pacnpocTpaHeH-hmmh Ha TeppHTopHH PyMMHCKOii HapoflHoü PecnyôjiHKH. B o6ohx cjiynaax aBTop
      1	în afarâ de lucràrile citate mai sus, vezi printre áltele çi C. Fries — K. Pike, Coexistent phonemic systems, „Language", XXV (1949). G. Francescato, A case of coexistence of phonemic systems, „Lingua", VII (1959), fase. 1, p. 78 — 86. Id., Systèmes coexistants ou systèmes diachroni-ques, „Neophilologus", 1961, fase. 1, p. 37—44.
      2	Domeniul sintaxei este considérât sferà penetrabile de L. A. Bulahovski çi B. A. Serebren-nikov si impenetrabilâ de T. P. Lomtev, iar recent de I. A. Sprinceak. Vezi cartea acestuia din urmà : OuepK pyccKozo ucmopunecKOio cunmaKcuca, Kiev, 1960, p. 20.
     8	Pentru istoricul dialectologiei ruse, ale càrei date trebuie neapàrat luate in considerale la cercetarea graiurilor lipoveneçti de la noi, vezi studiile cuprinse in volumi colectiv Hcmopu.i pyccKOÜ dua.iexmo.iocuu (redactor responsabil B. V. Gornung), Moscova, Editura Academiei de Çtiinte a U.R.S.S., 1961.
142