Pentru „pâmînt arabil“ se cunoaçte cuvîntul [n'ivbjm cunoscut çi în limba rusa literarâ contemporanâ çi care in. Dictionarul etimologie al limbii ruse (P. 605) figureazâ cu indicala ,,loc. Sevsk".
     Locul de pe care s-a secerat grîul, ca çi cel de pe care s-a récoltât stuful se numeçte [st'e'rn'â], la P. gàsim CTepHb, —- â — ucr. bielorus, pg. 385). Aria pentru treierat este denumitâ ca çi in alte graiuri rus. de sud çi în ucr. [yarmân] (cf. H. I 274) ; verbul va fi [yarmân'it']1.
     Pentru grâunfe în generai (de grîu, secarâ ç.a.) folosesc [z'ernô].
     Este interesant faptul câ o suprafa^â de pâmînt cultivabilà (cca. 2000 m.) se numeçte [lan] sau [plan] ; la Dal' primul cuvînt figureazâ cu indicala „sudic", cunoscut în regiunea Tuia ç.a, suprafa^â égala eu 10 deseatine; La P. gâsim indicala „dial." — mâsurâ de pâmînt ca çi in alte limbi slave (433) ; ucr. Jian, poi. lan. Cea de a doua denumire râmîne neclarâ, nu e atestatâ de dic^ionarele care ne-au stat la dispozitie.
     Dintre denumirile de plante alimentare am notât ; [yarôx] — mazâre, cunoscutâ în limbile est-slave ; [kapüsti>] ’varzâ', [ayur'éc] ’castravete’ ; [baklazân'e] — ’tomate’, sau [krâsnyib] — ’rosii’ ; [ukrôp] — ’mârar’ ; [p'etrüski.] — ’pâtrunjel’ ; [ò'isnók] — ’usturoi’ [xr’en] — ’hrean’ ; [cybül'a]
—	’ceapâ’ (v. ucr., rus. — sudic) ; [môrkvi] (ucr.) — ’morcov’ ; [kabâk] ’dovleac’, probabil sub influença denumirii romînesti avem flex. -a în [fa-sôl'a] (v. rus. (Jjacójib) — ’fasole’. Aci amintim çi denumirea [str'uk] ’pâstaie’, in care deocamdatâ ne apare inexplicabilâ palatalizarea lui r. Fonetismul nu este cunoscut altor graiuri sau limbi slave.
     Pentru „zarzavaturi" în generai vorbitorii folosesc cuvîntul „zèu en“' dar graiul cunoaçte çi sinonimul romînesc zarzavat, ca çi împrumutul praz (în grai apare çi praza, probabil prin analogie eu [cybül'a]).
     Pentru fructe am notât denumiri comune çi altor graiuri rusesti ca : [klubn'ikb], [sl'ivi,], [é'ir'és'n'r.], [v'is'n't], [îâbltki.] çi [îabltn'ï,] — pentru copac.
     Altoirea — [k-bl'iróuki,] cunoaçte o reducere a vocalei primei silabe, înlocuind çi [u-] cu [-Î-], iar v > u ; rus. 0Kyjinp0B3Tb — înlocuirea este evidentâ.
     Ne oprim asupra denumirii [yutülkb] — ’gutuie’ ; ’gutui’ [yutûl'i], dintre care prima este un dérivât obtinut prin sufixarea unui împrumut romînesc 2. Cuvîntul cunoscut în grai nu e atestat de dictionare, rusa cunoaçte ait cuvînt — aüed. Nu existâ nici o îndoialâ asupra faptului câ denumirea a fost adoptatâ de vorbitori doar dupâ stabilirea lor în aceste locuri.
     Mai includem aci douâ denumiri, aceea a dudului $i a trandafirului : [salkôv'ici.] (semnalâm schimbarea accentului (cf. Dal' 627 — uiaKJiOBHua) ; [rózik] — ’tufa çi floarea’ — denumirea specificâ graiului (Dal' dâ — p030BÉK
—	’de culoare roz’, la H. nu figureazâ, iar în ucr. avem ca si în rusâ pÓ3a), fârâ sâ fie perceputâ ca dérivât — diminutiv în absenta cuvîntului po3a în grai.
     Pâduri prin apropiere nu sînt. Pentru încâlzit iarna se foloseçte stuful. Cea mai cunoscutâ çi mai apropiatâ este pâdurea de la Letea care se gâseçte totuçi la o distan^â apreciabilâ. Vorbitorii folosesc pentru „pâdure" cuvîntul
     1	'a armâni' — comun pentru Dobrogea (v. ALR).
     2	Dicfionarul limbii romine moderne, Bucureçti, 1958, DLRM (vezi prescurtâri) (cydonia vulgaris) — lat. cotoneus (malus) + sb. gdunja, p. 351.
118