Asemenea toponimice màrturisesc existenta in trecut a unei populatii slave-bulgàrefti ìn aceste regiuni. Deci ìn aceastà parte a Jârii noastre au existât relafii directe fi strìnse ìntre slavii care vorbeau graiuri bulgaresti fi romìni, ceea ce fi explica toponimia rcmìneascà cu carattere specific bulgàrefti fi, de asemenea, vccativul ìn -o. Desigur cà teritoriul pe care remimi convie-fuiau cu slavii-bulgari se ìntindea fi la sud de Dunàre, unde se gaseau fi strfimofii arcmìnilor, meglenorcmìnilor fi istorcminilor.
    Contactul ìntre romìnii din nordul fi sudul Dunàrii era ìnlesnit si de ocupatia primordiale a romìnilor : pàstoritul.
    Din datele toponimiei putem scoate fi o indicatie de ordin cronologie. Se ftie cà in cuvintele vechi rcminefti de origine slava *ç este reprezentat prin doua reflexe, un (um) sau in (im) : scumfi < si. slçf ü, ìnsà mindrti
<	si. trçdtü. Acceptam pàrerea celor care sustin cà imprumuturile cu un (um) sìnt mai vechi, din perioada cìnd se rostea in graiurile bulgàrefti respective ca un o nazal (o) i, pe cìnd cele cu în (im) au pàtruns in romìnà in stadiul cìnd in bulgara se rostea â nazal (a, de unde s-a ajuns la faza de astàzi, t> — à, proprie celor mai multe graiuri fi limbii literare bulgare).
    Acad. E. Petrovici a aràtat cà toponimicele rcminefti au numai reflexul in (im) 2. Prin urmare eie au fost ìmprumutate de remìni mai tìrziu decìt cuvinte ca scutnp, muncâ, luncà (cu un — um). Din perioada imprumuturilor care prezintà reflexul in (im) joate data fi vccativul in -o.
    Din cele vàzute pìnà acum poate fi trasà inca o concluzie : o parte a dacorcminilor — strìmofii celor care nu cunosc acest vocativ — tretuie sà fi fost din vechime afezali la nordul ariei in care au apàrut fi s-au ràs-pìndit vocativul fi imperativul in -o.
•k
    Se afirma cà existà o legàturà ìntre vocativul romìnesc in -e (cumelre, cuscre, vere) — cunoscut fi in dialectele sud-dunSrene — fi cel in -o Unii au susfinut cà desinenta -e a vocativului romìnesc ar putea fi de origine slavà, afa ca fi -o s; allii, cà vocativul in -e, de origine latina, s-a menlinut fi consolidât datorità mediului slav in care au tré it rominii 4.
    Nici una nici cealaltà dintre aceste pareri nu poate fi acceptata. Vocativul in -o existà, cum s-a arf tat, numai ìntr-o parte a teritoriului dacoromìn fi este o influen^à slavà relativ mai noua. Vocativul in -e este generai ràspìndit in dacorcminà », deci el nu poate fi explicat decìt din limba latinà.
      1	Vezi O. Dcnsusianu, op. cit., I, p. 270.
     2	Contributions onomastiques..., citat, p. 37 urm.
       8	Cf. Kr. Sandfeld, op. cit., p. 147; E. Bourriez, op. cit., p. 579.
      In slavà aveau çi au (în bulgarà, sîrbocroatà etc.) vocativ în -o substantívele masculine cu tema în -o- : cf. v. si. liofile, rabe.
      *	Cf. Acad. Al. Rosetti, Istoria limbii tornine, III, op. cit., p. 66—67; acad. Iorgu Iordan, op, cit. p. 298; cf. E. Seidel, op. cit., p. 98.
      Raportarea vocativului în -e la cel în -o çi deci la influença slavà a fost determinatà fàrà Indoialà $i de faptul cà nici o altà limbà romanicà, în afara romînei, nu a pàstrat vocativul latin în -e.
      5	Vezi ALR I, vol, I. h. 205 {Birbate!), h. 201 (Bàtrinulel), cf. h. 202 (Bade) ; ALR II. vol. I, pag. 79, MN [2682] (Nânasule!).
92