rominà. Studiu lexico-semantic (Bucurefti, 1960), am incercat sa determinàm cu ajutorul hàrtilor Atlasului si al altor izvoare ràspìndirea unui numàr destul de mare de cuvinte sud-slave in limba rominà (cf. fi cele 26 hàrti reproduse), fàrà sà fi ajuns la o concluzie generalizatoare. In cele ce urmeazà vom aduce unele fapte noi, inclusiv pe baza hàrtilor nepublicate ìncà, incercind sà sistematizàm datele pe care le avem pinà in prezent, mai ales in ceea ce privefte elementele sud-slave ràsàritene (bulgare), precum, fi in ceea ce privefte imprumuturile slave ràsàritene (ucrainene) fi sud-slave apusene (sìrbe).
    Este ftiut faptul cà in limba rominà existà mai multe straturi lexicale de origine slavà, care au pàtruns in diverse epoci fi din diferite limbi fi dialecte slave, atit pe cale orala (popularà), cit fi prin intermediul limbii scrise, al cancelariei fi administratiei. Cel mai vechi fi mai bogat strat e format din cuvintele care provin din epoca bilingvismului slavo-romin, epocà pe care am putea-o denumi „slavo-daco-moesicà“ fi care dateazà cu aproximatie din sec. al Vl-lea (pàtrunderea slavilor de sud pe teritoriul tàrii noastre fi in Balcani) pinà la sfìrfitul sec. al Xl-lea (ocuparea Transilvaniei de càtre unguri). Dintr-o epocà ulterioarà (incepind cu sec. al XH-lea) dateazà ìmprumuturile orale mai noi din limba bulgarà (in Muntenia fi Oltenia, uneori extinse fi ceva mai la nord, est fi vest), din dialectele sìrbefti (in Banat, in parte ràspindite fi mai spre nord fi est) fi din cele ucrainene (in Moldova, Bucovina, Maramuref fi, partial, in Transilvania de nord fi de est). Ìn ceea ce privefte ìmprumuturile càrturàrefti, culte, acestea pot fi grupate astfel : 1) ìmprumuturile slavone medio-bulgare, care ìncep sà pàtrundà ìn limba rominà, teoretic vorbind, odatà cu aparitia scrierii slave pe teritoriul Romìniei de astàzi (sec. X)1, dar mai ales in epoca slavonismului cultural intens (sec. XIV — XVI) fi a prime-lor traduceri rominefti (sec. XVI—XVII), cind, alàturi de elementele slavone medio-bulgare, apar fi unele imprumuturi slavone din redac^ia sirbà, in Tara Romineascà fi Transilvania, fi din redactia rusà (apuseanà), mai ales ìn Moldova; 2) imprumuturi poloneze, care se fac cunoscute, in Moldova, ìncà in primele documente slavo-romìne pàstrate de la sfìrfitul sec. al XlV-lea fi din sec. al XV-lea fi care devin mai numeroase in secolele urmàtoare (pinà ìn sec. al XVIII-lea — epoca lui Neculce) ; 3) ìmprumuturile rusefti propriu-zise, care pàtrund ìn sec. al XVIII-lea — primele decenii ale sec. al XlX-lea, iar apoi dupà Marea Revolutie Socialistà din Octombrie fi in special dupà 23 August 19442.
     In cercetarea etimologici cuvintelor de origine slavà, geografia lingvisticà joacà un rol deosebit, mai ales in unele cazuri ìn care ne lipsesc alte criterii (cel fonetico-gramatical fi cel semantic). Repartitia teritorialà a unor cuvinte ne permite de cele mai multe ori sà stabilim dacà avem de a face cu un impru-mut vechi, „slav daco-moesic“3, sau cu unul mai nou, din dialectele bulgare,
     1	Cf. Istoria Romìniei, voi. II, Ed. Acad. R.P.R., Bucurefti, 1962, p. 181 §i urm.
     2	Cf. V. Vascenco, Elementele slave ràsàritene in limba rominà (Periodizarea imprumuturi-lot lexicale), SCL, X, 1959, nr. 3, p. 394-408.
     3	Cf. acad. E. Petrovici, articolul publicat in volumul de fafà ; Idem, Problema limitei sud-vestice a teritoriului de formare a limbii tornine, LR, IX, 1960, p. 82 — 83 : Teritoriul sud-dunàrean din care ar fi putut pleca in evul mediu spre nord roiuri de popula^ie romanica se reduce la o zona màrginità la sud de linia Jireiek §i la vest de izologlosa ìt, id" (p. 83, cf. harta dintre p. 82 — 83). „Convie^uirea romano-slava din spa^iul daco-moesic a luat sfir^it prin romani-zarea slavilor din Dacia §i slavizarea romanicilor din Moesia ; dintre acestia din urmà o bunà parte a migrat ca pastori atit spre sud, sud-vest si vest,... cìt si spre nord“. (Istoria Romìniei, voi. I, Ed. Acad. R.P.R., 1960, p. 797; cf. §i p. 807-808).