lata ce spune el in aceastà privinta : „existà fi cazul invers, cind articulatia sunetului l nu se produce imediat in urma exploziei consoanei dupà care se gàsefte acesta, ci ìntìrzie putin; fi in acest caz apare inaintea lui l o semivocali (b) care insà nu trece la vocalà plinà (&), astfel cà l ramine vocalic. Am notat citeva asemenea cazuri fi cred cà nu au o ìnsemnàtate prea mare pentru aceste dialecte, dar sint totufi interesante pentru natura lui l vocalic“ 1.
     Dintre limbile slave, bulgara cunoafte acest fenomen, dar numai in parte 2.
    Se poate deci considera cà dezvoltarea unei semivocale inaintea lui L este o inovatie proprie graiurilor sirbefti de la noi. Si nu este exclus ca aceastà inova|:ie sà fie urmarea unei influente a limbii romine. Ipoteza capàtà temei dacà vom face o comparatie ìntre aceste cuvinte fi maniera de a se pronunta de càtre romìni imprumuturile slave care conjin pe r sau pe l : pile (*pblk), gilcà (*gblka), mire, tirbànos, girclean, mir§av 3, etc. din mrk, °trbnh, grkljan, mrSav.
     3.	I final.
    In limba sirbocroatà comunà l consonantic a trecut la o atunci cind se gàsea la sfìrsitul silabei sau la sfìrfitul cuvìntului. Fenomenul s-a petrecut in sec. XIV—XV fi a cuprins majoritatea graiurilor dialectului ftokavian, exceptind unele graiuri ale dialectului prizreno-timocean 4.
     In graiurile sirbefti de pe teritoriul, R.P.R., l final se pàstreazà in graiul din Svinita, in graiul carafovenilor fi, in parte, in graiul din Recaf.
    Svinita : stélna, „stearpà“, telci, „vitei", stol, „masà", sol, „sare", se okisél, ,,s-a acrit", bil, „am fost“, kazál, „am spus", etc.
     Carafova : kótal, u^dol, d§bgl, bel, popivài, ostai, pobilél, etc. *.
    Clocotici : pitál, ,,am intrebat", imdl, ,,am avut“, íuvál, ,,am pàzit", kazál, umrl, etc.
     Nermet : bil, pitál, posial, osial, „ani plecat", etc.
    Fenomenul este normal pentru aceste graiuri, avìnd in vedere cà eie pàstreazà unele arhaisme a càror evolutie intregistratà in limba comunà este anterioarà acestuia cu cel pu^in douà secóle. De aceea, ne vom limita doar la semnalarea lui. Mai interesantà este, insà, situala lui l final in graiul din Recaf, despre care vom spune citeva cuvinte.
    ìn capitolul „Graiuri cu ti neschimbat" in care se ocupà fi de Recaf, P. Ivic aratà cà in acest grai uneori l final se pronun|à ca un sunet bilabial (u) i. ìn realitate, l final ìn graiul din Recaf se gàsefte in trei situatii :
     1)	se pàstreazà : okrùgal, „rotund", topal, „cald", vésel, bel, débel, „gros";
     2)	a trecut la o : ie bacio, udario ;
    3)	se pronuntà u : kupiu, uzeu, biu.
    Defi materialul de care dispunem nu ne permite sà tragem concluzii definitive, se pare totu.fi cà l final se pàstreazà la adjective, a trecut la o la
      1	A. Belié, ffuja.ieKmu, p. 91.
      2	Aceasta depinde de pozi^ia lui l : Ih trece la bl cînd e urmat de o consoanà. Vezi K. Mircev, McmopmecKa zpaMamuKa Ha òbAeapcKUH e3UK, Sofia, 1958, p. 127—129, precum çi bibliografia citata pentru dialecte. Fenomenul este consemnat ìn locul respectiv de A. Belié dar farà sa se traga concluzii. A. Belié, op. cit., p. 110.
     3	Ultímele patru exemple sînt dialectale. Vezi resp. ALR II harta Nr. 275. ALR II harta nr. 2214, ALR I harta Nr. 38, ALR I harta Nr. 62. Vezi çi mai jos grupul Ir.
      4	Vezi P. Ivié, op. cit., p. 109.
      5	Vezi E. Petrovici, op. cit., p. 84
      6	P. Ivié, op. cit., p. 210.
199