Pentru alte cuvinte se pot stabili anumite arii, in restul teritoriului apàrind alte cuvinte, fie moftenite din latina, fie imprumutate din limbile maghiarà, turca, greacà sau chiar din limbile slave. Ceea ce ne obligà sa consi-deràm insa cuvintele slave respective ca fiind imprumuturi vechi de tip bulgar este faptul cà le intilnim fi in nordul fi estui £àrii. §i aici raporturile pot fi din cele mai diferite. Ràzboi (de |esut) este generai pe teritoriul limbii romine, cu excep^ia nordului Moldovei, Bucovinei si Maramurefului, unde s-a ràspindit termenul de origine ucraineanà stative, avìnd sensul iniziai de ’tàlpile ràzboiu-lui’. Fa|à de gradina (de pomi), livadà (ngr. Xt(3a8t, probabil prin intermediu bulgar) este un termen regional in estui Moldovei fi nord-estul Munteniei (vezi h. 2). Alàturi de termenul sfredel, in sudul |àrii fi in Banat se folosefte burghiu, cuvint de origine turceascà, mai ales cu sensul ’sfredel mie’ (in Banat fi burghie, evident pàtruns prin intermediul limbii sirbe, vezi h. 4). Fata de strung, strug, aproape generai, in extremul nord-est al tàrii apar estergà, estergal, estergai, de origine maghiarà. Pe lingà pinteni, in Moldova fi Buco-vina apare cuvintul ¿pori (vezi h. 7), iar alàturi de doicà, in aceeafi arie s-a ràspindit manca (vezi h. 13), de origine ucraineanà, ca si ¿pori.
    in ceea ce priveste aspectul fonetic al cuvintelor citate mai sus, trebuie menzionai cà numai unul dintre eie pare a pàstra vechiul grup *tolt : dalla (< si. sud. inaintea metatezei *dalto < si. com. *dolbto)1. Celelalte, la fel de ràspindite pe teritoriul {àrii noastre, prezintà grupurile *tort, *tolt etc. metatezate : gradina, hranà, drag, plaz, dar fi eie pot fi vechi, intrucit metateza a inceput in sec. II — V e.n., in perioada cind slavii s-au ràspindit in Carpati fi in Pan-nonia, iar stràmofii cehilor si slovacilor s-au stabilii definitiv in Cehoslovacia de astàzi, aflindu-se in strins contact cu stràmofii slovenilor, croatilor fi sìrbi-lor2. Altele reflectà stadiul slav vechi (bulgar vechi) al nazalelor (de ex. oglindi < oglgdati) sau prezintà tràsàturi specific bulgare : st, id, 'a (< *tj, *kt’, *dj, *S) : elette, pesterà, hrean, nevastà (<neveastà), sfat (<.sveat), precum fi ir, il — bg. t>r, 7>l : stilp, birnà, a invirti.
    Acestor tràsàturi fonetice li se poate adàuga fi i provenit din y"(fenomen sud-slav, care apare incà in sec. al Xl-lea) : pir, nàsip (nisip). Multe cuvinte insà nu au nici o tràsàturà specificà bulgarà sau cel pu|in sud-slavà, intrucit nu cuprind acele sunete fi grupuri de sunete care au suferit transformàri in epoca formàrii limbilor slave : de ex. rana, babà, ulità etc. Uneori insà intilnim cuvinte care au indici fonetici „negativi“, ca de ex. cesala (<bg. qeca.no), pe care-1 putem caracteriza cai nefiind de origine slavà de vest (cf. slovac. cesadlo).
    Insà, in afarà de criteriul fonetic, putem apela fi la cel semantic pentru a determina originea sud-slavà (mai precis bulgarà) a unui numàr de cuvinte : de ex. ràzboi (de tesut), a se gràbi etc.1.
    Afadar, dacà vom fine seama de toate cele trei criterii — fonetico-gra-matical, semantic fi geografie, caracterul sud-slav ràsàritean (bulgar) al celor
     1 Vechimea acestei forme este contestata de unii cercetàtori, care presupun cà aici putem avea de a face cu o adaptare a grupului iniziai ¿/-(bg. dlato), neobisnuit in limbarominà. Cf. Acad. Al. Rosetti, Istoria limbii romine. Ili, Bucurefti, 1962, p. 103—105, 111—113.
     1 Vezi S. B. Bemstein, OnepK cpaeHUTejibHoù apaMMaruKu CAaBHHCKux H3biKoe, Moscova, 1961, p. 216.
     1	Cf. Imprumuturi..., p. 219 $i urm.
40