h. 164, Tata (lele)] h. 165, Unchiu (l> (cf. úico¡ 1) ; h. 166, Unchiu M; h. 167, MâluçâW; h. 168, MàtuçâW ; h. 170, Bunica; h. 196, Baba; h. 196, Coto-roanta\ h. 199, Fa ; h. 202, Bade (cf. ndno/1, diçdo/ 10, bádio/398 etc.).
     !n majoritatea cazurilor, la íntrebárile respective informatorii au râspuns, la singular, prin forme de nominativ1.
     E posibil, de asemenea, ca pe alocuri, chiar ín regiunile ín care vocativul ín -o este obiçnuit, informatorii sa fi râspuns prin forme de vocativ égal cu nominativul. ín legàturâ cu aceasta, sa subliniem un fapt, de altfel cunoscut. Vocativele in -e sínt obligatorii, ín graiurile populare, — cel putin la únele substantive, comune sau proprii —, ele deci nu pot fi ínlocuite prin fórmele de nominativ (cf. vecine, cuscre, Ioane ). Se pare însà câ aláturi de vocativele ín -o, care sínt caracteristice stilului familiar — únele au çi nuanfà peiorativâ —, coexista çi fórmele egale cu nominativul2. Situafia aceasta este confirmata çi de râspunsurile înregistrate la trei întrebâri din ALR II : pe cínd pentru vocativul substantivelor care înseamnâ ,,naç“ çi „cumàtru“ s-a râspuns régulât prin forme în -e (naçule, nâna$ule etc.3, cumetre etc.4), femininele corespon-dente au totdeauna vocative egale eu nominativul (naxâ. nânaçâ etc.5, cumâtrâ etc.).
    Materialul ALR — eu inconvenientul semnalat — ne permite totuçi sâ cunoaçtem destul de bine ràspîndirea vocativului în -o. Utilizînd fi alte lucràri de dialectologie, am stabilit câ el apaie în douà aiii : una mare, compactâ, care cuprinde Dobrogea, Muntenia, o micà regiune din sudul Moldovei, Oltenia, Banatul çi sudul Ardealului 8 , çi alta, mai micà, în nordul tàrii, în regiunea Maramureç 5
       1	Cauzele pot fi diferite : felul In care a fost pusà intrebarea sau, de asemenea, ràspunsul de nominativ a fost provocat de partea a Il-a a intrebàrii precedente („la doi — sau douà — cum le zice{i ?"), care, evident, vizeazà un nominativ plural. De altfel anchetatorul insufi nu a fost sigur uneori asupra cazului ràspunsurilor : „Potrivit felului cum am pus Intrebarea, ràs-punsurile cu forma de singular par a fi toate Sn vocativ. Din aceastà pricinà am pus Intotdeauna dupà singular semnul!" (ALR I, voi. II, b. 152, legenda, sub III).
      2	Asupra vaiorii stilistice a formelor de vocativ a se vedea articolul Laurei Vasiliu, Obser-vafii asupra vocativului in limba romind, Sn „Studii de gramaticà", voi. I (1956), p. 5 fi urm., unde se gàsesc fi indicati' bibliografice. Cf. fi cele spuse de noi asupra vocativului numelor proprii in limba literarà, in SCL, VII (1956), p. 116.
      8 ALR II, voi. I, pag. 79, MN, Intrebarea [2682].
     4	Ibid., voi. I, pag. 70, MN, Intrebarea [2644]. Cf. forma cumàtro la I. Creangà, in Capra cu trei iezi.
      *	ALR II, voi. I, pag. 79, MN, intrebarea [2683].
      •	Harta nr. 1, alàturatà, ne dà o imagine destul de darà fi, cred, exactà a ariei mari, sudice, In care se intrebuinteazà formele de vocativ in -o. Harta e intoemità pe baza materialului din ALR I fi ALR II. Formele de vocativ din ALR I le-am gàsit in mai multe har^i, mai ales in cele amintite mai sus (p. 87—88) ; cele din ALR II slnt din citeva hftr^i publicate, din materialul nepublicat fi din Texte dialectalc. Suplement la Atlasul lingvistic romiti li (ALRT II), Sibiu-Leipzig, 1942.
     In cuprinsul ariei indicate sint mai multe località(i anchetate pentru ALR din care nu am gàsit forme in -o, ceea ce, evident, nu inseamnà cà asemenea forme nu existà.
     7	Forme de vocativ in -o din nordul tàrii am gàsit la T. Papahagi, Graiul fi folclorul Maramurefului (Bucurefti, 1925) : mtndro (p. 5, 8, 10, 98), dado (p. 155), Petto (p. 78), Pinteo (p. 91), Florico (p. 135). Eie insà sint mult mai rare decit cele in -d : mamd (ibid., p. 7), tnàmucd (p. 4), pdsdruicd (p. 6, 7), mrierld (p. 6) etc. etc.
      Vocative in -o apar, rar, fi in Jara Oafului : fetifo, mtndro (I. Muflea, Cercetdri jolclorice in fata Oafului, in „Anuarul Arhivei de folclor", I [1932], p. 165), alàturi de forme in -d, mult mai dese : soacrd (id., ibid., p. 157), nevastd (ibid., p. 163), mindrucà, mtndrà (ibid., p. 164) etc.
88