Th. Capidan spune cà e aproape disparata1 ; in ALR II sint notate de la istroromini formele viro 2 fi oàdo, singurele existente, dupà afirmafia lui
S.	Pufcariu 3.
    Deci, dupà cum se vede fi din harta alàturatà, ariile vocativului fi impe-rativului in -o, foarte asemànàtoare, nu cuprind cea mai mare parte a Ardea-lului, cu Crifana, fi aproape intreaga Moldovà cu Bucovina. Ìn aceste regiuni apar numai forme de vocativ egale cu nominativul (sorà, Anà) *.
    S-a spus cà vocativul rominesc in -o este anterior despàrfirii dialectelor rominefti®, deci a existat in afa-numita rominà comunà. Acad. Iorgu Iordan afirmà chiar cà vocativul ìn -o a pàtrans din „limba veche slavà" ìn latina „adusà de romani prin cuceriri in pàrfile de ràsàrit ale imperiului lor" ».
    Pàtrunderea vocativului in -o incà in latina ràsàriteanà nu credem cà poate fi susfinutà. Ne indoim, de asemenea, de existenta lui in perioada veche a rominei comune.
    Mai intii trebuie precizat cà -o al vocativului din nordul fàrii — a càrui arie nu o putem precis delimita deocamdatà, insà existenfa acestor forme e neindoielnicà 7 — nu are nici o legàturà, ca origine directà, cu cel din aria mare sudicà. Desinenza -o din aria nordicà, in zona influenti ucrainene, trebuie sà fie fi ea de provenienjà ucraineanà®. Aparifia vocativelor in -o, in aceastà regiune, poate fi destul de veche, càci toponimice cu caracter slav de est sint atestate aici din secolul al XlV-lea ».
    Vocativul din sudul fàrii s-ar pàrea, la prima vedere, cà trebuie impartii in douà arii : una mai mare, care coincide aproximativ cu subdialectul muntean, unde s-ar crede cà e vorba de o infìuenfà bulgara mai nouà i®, fi o arie mai micà, in vest, in limitele subdialectului bànàfean, unde ar trebui sà ne gindim la o influenfà sìrbeascà n. In cazul acesta -o al vocativului in dialectele aromìn fi maglenoromìn ar fi tot din bulgarà, iar in dialectul
      1	Meglenorominii. I. Istoria fi graiul lor, Bucurefti, 1925, p. 162.
     2	Vezi harta alàturatà, punctul 02.
     3	Studii istroromtne, Bucurefti, 1926, p. 178.
     *	Vocativele In -o la scriitorii originari din aceste pirfi sint de provenienza literarà.Cf. In articolul citat al Laurei Vasiliu forme in -o (alternind cu cele in -d) la Creangà (»oro), Cofbuc (copilo) (la p. 19); cf. la Alecsandri : Arislifo (ibid., p. 21).
     3	S. Pufcariu, Limba rominà, I, Bucurefti, 1940, p. 285; cf. O. Densusianu, op,cit., I, p. 244.
      *	Op. cil., p, 325, cf. nota 1.
     ’ Cf. exemplele citate la p. 88, nota 7. L-am gàsit fi In textele noastre vechi, din secolul al XVI-lea, scrise in aceastà regiune : fio (de la fie < lat. filia „fOcà"), in Psaltirea Hurmuzachi (I. — A. Candrea, Psaltirea scheiand comparatd cu celelalte Psaltiri din sec. XVI fi XVII traduse din slavonefte, [voi. I], Introducete, Bucurefti, 1916, p. CLXXXIII).
     8	Ucraineana a avut fi are desinenza -o la vocativul singular. Pentru graiurile ucrainene transcarpatice, vezi I. Pahkcvyfi, Ukrajinski hovory Pidkarpatskoji Rusy i sumilnych oblastej, I, Praga, 1938, p. 216.
     *	Acad. E. Petrovici, Toponimice slave de est pe teritoriul Republicii Populare Romine. I. Toponimice prezentind h provenit din g, ìn „Romanoslavica" (RS1), IV (1960) : Rozavlea, rn. Sighet, atestatà la 1390 sub forma Hroz(a)wla (p. 52) (< ucr. Hrozavlja).
     10	Pentru influenza bulgara mai nouà din subdialectul muntean, cf. I. Pàtruf, Influences slaves et magyares sur Ics parlers roumains, ìn RS1 I (1958), p, 34 fi urm.; cf. id., in „Cer-cetàri de lingvisticà" (CL), III (1958), p. 66 fi urm.
      11	Cf. id., art cit., ìn RS1, I, p. 36 fi urm. ; id., in CL, III, p. 66 fi urm.
     E greu de acceptat cà desinenza -o ìn Banat sà fie de provenienza sìrbeascà fi din motivul cà ea nu apare in vestul Banatului, regiunea cea mai expusà influen^ei slrbefti.
90