Din intìmplare in Crisana, in centrul, nordul fi estui Transilvaniei, nu dis-punem — ca in sud-vestul acestei provincii —- de toponimice care sà pre-zinte grupurile si. com. *tj, *kt’, *dj fi in felul acesta ne lipsefte o dovadà peremptorie cà graiuile slave vorbite odinioarà in aceste regiuni erau de tip bulgar. ìn ceea ce privefte pe mostoha maghiar, e de presupus cà el s-aràspindit in toate graiurile maghiare pornind de undeva din est (sud-est).
    Dar pozitia neobifnuità a ariei vreunui element slav al limbii iornine, farà contact cu o arie slavà corespunzàtoaie, s-ar putea datora fi faptului cà elementul respectiv nu a fost imprumutat diiect dintr-un gì ai slav. Astfel situala ariei lui golimb (golumb) (vezi hàrtile nr. 2 fi 3 : Porumbel) ìnvestul teritoriului romin pare a se datora faptului cà termenul a fost imprumutat, in respectivele graiuri romìnefti, din maghiarà (cf. magh. galarnb *). In nici un caz aria aceasta nu poate dovedi prezenta in trecut in aceste regiuni a unei populatiuni sud-slave occidentale cum presupune I. Popovic2. Trata-mentul un, um al lui si. com. *q in unele demente slave ale limbii romine nu indicà originea sud-slavà occidentalà a acestora. Forme ca dumbravà, luncà, muncà, scump etc. sint ràspindite pe intreg teritoriul rominesc, ceea ce ne obligà sà le consideràm de origine slavà daco-moesicà, asemenea celorlalte demente vechi slave ale limbii romine. De altfel in aceasta arie forma cea mai obifnuità nu este golumb, .ci golimb.
    Mai degrabà putea servi aria formei pup (vezi harta ni . 6) ca argument pentru existenta unei populatii sud-slave apusene (sirbo-croate) in vestul Rominiei. Dar aria lui pup se datorefte cu sigurantà ràspindirii recente pe un teritoriu mai ìntins a unui element de origine sirbocroatà (s.-cr. pup 'boboc de floare’). In nordul Transilvaniei fi in Maramuref cuvintul rominesc dialectal ar putea fi de origine ucraineanà (cf. ucr. nyn'iHK, nyn’HHOK 'boboc de floare’).
    Unei ràspindiri relativ recente a unui element de origine ucraineanà se datorefte fi aspectul ariei lui dohot (vezi hàrtile nr. 4 fi 5). 0 dovadà cà ràs-pindirea lui dohot e recentà ne este furnizatà de vechile toponimice slave din aria acestui termen, care 1-au pàstrat pe g fi nu prezintà fenomenul polno-glasiei : Moigrad, Bàlgrad, Zagra 3, Zlatna etc. La fel si aria lui boroanà (harta nr. 1) s-a extins spre sud-vest peste regiuni unde vechea toponimie slavà prezintà metateza lichidelor in grupul *tort (Prahova, Drajna), a pentru *é (Snagov, CiiitroK) si im pentru *q (Chupina, Dimbovita < *Kqpina, *DQbovica).
     Din cele expuse putem trage concluzia cà izoglosele stabilite cu ajutorul elementelor slave ale limbii romine nu prezintà aproape nici o regularitate fi deci nu ne pot da o imagine màcar aproximativà a realità^ii dialectale slave dinaintea asimilàrii slavilor in masa romìneascà4. Eie se datoresc ràs-pìndirii in diferite direc^ii fi regiuni a elementelor slave provenite din diferite graiuri slave. Constituirea izogloselor actúale corespunzàtoare elementelor slave a avut loc dupà asimilarea slavilor. Aceste izoglose nu sint izoglose slave, ci rominesti, càci procesul constituirii lor a decurs pe teren rominesc.
      1	Vezi Kniezsa, op. cit., p. 176 — 177.
2	I. Popovic, Geschichte der serbo-kroatischen Sprache, Wiesbaden, 1960, p. 291—292.
      3	Referitor la Zagra vezi „Romanoslavica“, IV, p. 57.
      4	Acela?i aspect aproape haotic al izogloselor imprumuturilor slave in limba rominä il prezintä §i härfile publícate de G. Mihäilä in lucrarea citatä sau prezentate cu ocazia unei conferirle ^inute la Varsovia cu subiectul Geografía zapozyczen slowñanshich w jfzyku rumunskim {na podstawie Rumunskiego Atlasu Jgzykowego).