Acolo unde „bàjenarii“ bulgari au format afezàri separate, graiul lor s-a pàstrat bine, defi astàzi gàsim in satele fi comunele respective un numàr in-semnat de romini. Astfel, in Befenova Veche fi in alte comune din regiunea Banat existà o populatie bulgara compactà care vorbefte dialectul bulgar pavlikean, afa cum 1-a vorbit fi acum 60 de ani, cìnd acest dialect a fost studiat de lingvistul bulgar L. Miletici1. Acelafi fenomen il observàm fi in comunele Chiajna, Popefti-Leordeni, Brànefti, Bila, Vàràfti etc. Ìn schimb, tineretul din comunele amintite folosefte tot mai mult limba rominà.
    in lucrarea de fata ne vom ocupa de graiul bulgàresc din comuna Chiajna, oprindu-ne in special asupra sistemului fonetic. Vom incerca sa determinàm tipul dialectal al graiului2, precum fi unele particularitàti fonetice, care il deosebesc de limba bulgara literarà.
    Comuna Chiajna este afezatà la sud-vestul orafului Bucurefti la o depàr-tare de 12 km de centrul capitalei, pe malul drept al Dimbovi|ei. Cele mai apropiate afezàri de Chiajna sint : Dragomirefti din Deal fi Dragomirefti din Vale — la o distanza de 2 km, Dudu — la 1 km, Giulefti — la 1,5 km f.a. §i in aceste comune gasim un numàr mie de bulgari.
    Data intemeierii comunei Chiajna nu poate fi stabilità ìn mod exact. in Marele Dictionar Geografie al Rominiei3 Chiajna este menzionata ca fiind ìnfiintatà pe la 1828 de càtre emigranti bulgari. Unele date mai vechi ne indreptà^esc sa socotim ca inexactà aceastà informale.
     In biserica din Chiajna se pàstreazà pìnà astàzi douà inscriptii pe piatrà : una deasupra intràrii ìn biserica, iar cealaltà in aitar, pe peretele din stinga. Textul primei inscriptii este scris in limba rominà cu litere chirilice fi are urmà-torul cuprins : „Aceasta sfintà bisericà ce sà cinstefte hramul Sf. Niculae fi Sf. Gheorghe, fost-a mai nainte fàcutà de lemn de làcuitorii acestui sat Chiajna dà bulgari, apoi invechindu-se de tot acum iaràsi s-au ridicat din temelie de zid tot din acefti bulgari de obfte..." Urmeazà ìn continuare nu-mele preotilor fi numele unor ctitori. Inscriptia se incheie cu indicarea anului : 1831, iulie.
    Cealaltà inscriptie din aitar poartà aceeafi datà — 1831. Este sàpatà in marmorà cu text in limba bulgara, scrisà cu litere chirilice. Textul este ceva mai scurt decit cel rominesc, aràtìndu-se cà biserica a fost construità de toti
     1	KnuMcmuiama u e3UKCt uà ùanamcKume Gb.ieapu in «C6ophhk 3a iiapo/jim yMOTBopeHnsi» voi. XVI —XVII, 1900, p. 339 — 480. Vezi acum, !n urmà, Stoiko Stoikov roeopbm uà ce.io Eeiuenoe e Ea/tarn, &OHemuKa, in „EbAzapcm e3UK", voi. 2—3, 1961, p. 188 — 217; MopcfioAOZun ibidem, voi. 4, p. 320—331; JleKcma, ibidem, voi. 5, p. 385 — 401, si M3ne3eane Ha UMtiepcfieK-ma u aopuema, in «CjiaBHCTHHeH c6ophhk», voi. I, Sofia, 1958, p. 185 —207 ; CbpóoxbpeamcKO bau-HHtte ebpxy òanamemme zoeopu, in „EtJirapcKH e3HK", voi. 4 — 5, 1958, p. 357—370; PyMbHCKO eAiiMHue e AeKCUKama uà SbAzapcKua óauamcKU eoeop, in, „Omagiu lui Iorgu lordati“. Bue., 1958, p. 812 — 830; ymapcKii 3aeMKU e OanamcKUH eoeop, in «E3hk h jnrrepaTypa», voi. 3, 1959, p. 176-190.
     2	Graiurile bulgare de pe teritoriul R.P. Bulgaria se impart in douà grupe mari dupà felul de pronunciare al vocalei t> din slava veche (bulgara veche) ;
      0)	graiuri apusene, in care vocala t> a trecut in toate pozifiile in e : ¿oAe.u-zoAeMu;
      b) graiuri ràsàritene in care È, se redà in douà feluri :
      1)	la sud-est prin 'a (n) sau è (è deschis) : zoa'omu, zoa£mu, GHau;
     2)	la nord-est ’a (h) alterneazà cu e, alternanza condifionatà de accent ?i de caracterul (palatalizat sau nepalatalizat) al consoanei urmatoare : zoa'um — zoacmu, 6'oa — 6eAU (V. Stoiko Stoikov, EbAzapcKa duaAeKmoAozuH, p. 47 — 48.)
      3)	Voi. II, Bucurefti, 1899, p. 360
148