în ceea ce priveste cel de-al doilea accent nou, scurt ascendent, el apare •de asemenea într-un numâr de exemple limitât :
    ièna (iènu, ièdnu), însà se întîlneçte si iena, iene, iedln; kòlko; ònai; ima; òvo, însà si ova; l'inul si 6'inul; 'ideé, însà djjidem. Tinìnd seama de frecventa mica a íenomenului de aparifie a accentelor noi, se poate presupune cà acest procès este în graiul din Svinita într-un stadiu incipient.
    Accentui vechi scurt descendent s-a conservât bine ìn Svinila. El se pàstreazâ nu numai pe prima silabâ a cuvîntului, ca în limba literarâ, ci si pe oricare alta silaba. Astfel, poate sta pe silaba finali deschisà :
    nistô y nesto; detè ; bustana < rom. bustean; mam ; Sene ; ova; pa taka ,,iar asa“; iena; mené etc. pe silaba i'inalà ìnchisà :
    iedbn ; c’inul ; c'ove k ; osll; imam; osec'em, n^onai ; kazal; iedbnput; zakol'al; videi si áltele, în interiorul cuvîntului, pe silaba deschisà si închisà :
    vaikala; sekira; uc’metn; drugien; nnac‘e$ ; itdnoga, l'isàla; kole uku ; visoike.
    Accentui lung descendent în Svinila nu este atît de stabil ca cel scurt descendent. Acest accent se gâseste, ca si în limba literarâ, numai pe prima silaba, sau în cu vintele monosilabice :
    l'TSes; rastbl; iâko; ovee (acc. pl.); flûru ; ko^tate ti; fi; on; breg; nemoi; vas etc.
    N-am luat în considerare exemplele top'dr (din rom. topôr), zakol'eé; uputile ; starbe, în care în loc de accentui scurt descendent apare accentui lung descendent, din cauza lungirii emfatice în timpul povestirii.
    Faptul cà în limba literarâ accentui lung descendent, ca $i cel scurt descendent, poate sta numai pe prima silabà, se datoreçte mutàrii accentelor vechi. Accentele descendente de pe prima silabâ n-au avut unde sà se mute (exceptînd acele cazuri cînd accentele tree pe prepozi^ie) $i astfel s-au conservât pe locul vechi.
    în graiul din Svinila însà, situala este alta. Aici, dupâ cum am vâzut, accentele vechi îsi pàstreazâ locul. Cuvintele cu accente noi sînt pu^ine. De aceea aici, cu toate cà rezultatul în ceea ce priveçte pàstrarea accentului lung descendent numai pe prima silabâ este acelaçi ca în limba literarâ, cauza acestui fenomen este alta. Este vorba de efectul scurtârii accentelor primare lungi. Aceastâ scurtare se produce în mod consecvent la acele accente lungi care nu se gâsesc pe prima silabà a cuvîntului :
    ka^imam < kad imam; ova < ova ; iedonga < iednòga; iedbnput < iedbnput; koVeuku < koVevku çi áltele.
    Astfel, accentui lung a ràmas numai pe prima silabâ. Çi aici însà poate inter veni scurtarea :
    tei < ibi; znêi < znâi.
    Si mai numeroase sînt exemplele eu accente pentru care, în primul moment n-am putut sâ ne hotârîm daeà sînt lungi sau scurte. La o analizâ mai atentâ am observât câ acestea sînt accente lungi, însà scuriate, în aça fel încît se gâsesc între accentele lungi si cele scurte. Le-am notât eu semnul A :
    stârcu; kâze; iâ; kaT~nêmas, ; lié; ôn; mi; dvâ ; glúu; krângu < rom. creangâ; réd; iâko (adv. de mod); pût; vi.
205