CONSIDERATI! ÎN LEGÀTURÀ CU VOCATIVUL ROMÎNESC ÎN -o I. PÀTRUT Originea slavà a desinen|ei -o de vocativ singular, la substantívele feminine çi la unele masculine (soro, Ano; popo, Tomo), este acum unanim acceptatâ *. într-adevâr provenienta slavâ a acestei desinenfe nu se poate contesta 2. Pot fi insá aduse precizâri referitoare la originea çi vechimea acestei influence. * * * Vom arâta intii ràspîndirea vocativului în -o. Pe baza materialului Atlasului lingvistic romin, a unor lucrâri de dialectologie ?i a informafiilor personale, am încercat sa stabilim aria vocativului în -o. în materialul Atlasului lingvistic romin (ALR I §i ALR II) nu exista nici o hartâ çi, în materialul nepublicat, nici râspunsuri la vreo chestiune din care sa se vadâ exact ràspîndirea formelor de vocativ în -o. în chestionarul ALR I figureazâ cîteva întrebâri prin care se urmârea înregistrarea acestor forme de vocativ, aça cum se vede din unele hârti aie volumului al II-lea : harta 152, Tata (cu întrebarea : „Latatâl d-tale, cînd vrei sa vorbeçti cu el, cum îi zici?"); h. 153, Tata (vitreg), (întrebarea: „Dacâ, Doamne fereçte, {i-a mûrit tata, cum îi zici la «acela» care s-a càsâtorit cu mama d-tale, atunci cînd vrei sa vorbeçti eu el?“) ; h. 155, Mamâ 3; h. 156, Mamâ (vitregà) ; h. 162, Nene (bade) (cf. fórmele4 nánoji, bdiojïO, dcojlb; bâdito[395 etc.); 1 Vezi acad. Iorgu Iordan, Limba romtnd contemporanâ, Bucureçti, 1956, p. 299 — 300. Cf. O. Densusianu, Histoire de la langue roumaine, I, Paris, 1901, p. 244; E. Bourciez, Éléments de linguistique romane, ed. III, Paris, 1930, p. 578; Kr. Sandfeld, Linguistique bal-canique, Paris, 1930, p. 147; acad. Al. Rosetti, Istoria limbii romîne. III. Limbile slave meridionale, Bucureçti, 1940, p. 66 ; id., Influenfa limbilor slave meridionale asupra limbii romîne (sec. VI—XII), Editura Academiei Republicii Populare Romîne, [1954], p. 32; E. Seidel, Elemente sintactice slave in limba rominâ, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1958, p. 16; D. Macrea, Problème de lingvisticâ rominà, Bucureçti, 1961, p. 22. Pàrerea lui Fr. Miklosich, susÇinutà $i de Al. Philippide, nu e nevoie sà mai fie discutatà (vezi acad. Iorgu Iordan, op. cit., p. 299, notà). 2 în slavà au vocativ tn -o substantívele feminine çi masculine cu tema în -a- : zeno, slugo. 3 A se vedea ?i întrebàrile hàrÇilor urmâtoare. 4 Cifrele, sub formà de numitor, de dupà râspunsuri reprezintà numérele cartografice ale localitàÇUor. Unele râspunsuri le reproducem lntr-o transcriere simplificatà. 87