KyKÓiuKbrm (gàinà), cínúb— CbAÓbmb— CbAotma (scarà), A'éwmb—A'euimbmb (linte) ; ó^akó — 6$AKbmb (mireasa) etc.1.
     Intrucít in majoritatea cazurilor exista o tendinea spre inchiderea puterni-cà a lui a neaccentuat la b, in tóate pozitiile, il vom nota in studiul de fata cu », deoarece indiferent de gradui de ínchidere, cuvintul nu-fi schimbá sensul.
     O tràsàturà a graiului din Chiajna care-1 apropie de graiurile balcanice din regiunea Sliven, de graiul din ¡ptraclevo fi de graiurile sud-estice, dar il deose-befte de majoritatea graiurilor balcanice, este pàstrarea vocalei a accentuate in pozitie finalà fi anume, in desinenza substantivelor de genul feminin singular fi la persoana I-a singular a prezentului verbelor de conjugarea I-a fia II-a, de exemplu : zAbeá (cap), ydá (apa), zypá (padure), Mcuná ; mumá (a crofeta), Hiimá (a citi), Kbnuá (a blestema), ebpá (a merge). ín Chiajna intilnim rar forme ca : y db', K03b' (capra), zypb', caracteristice multor graiuri balcanice, in care desinenza b provine din vocala x.2.
     In graiul din Chiajna, ca fi in majoritatea graiurilor estice, 'a etimologie (h) urmat de consoanà palatala fi dupa ü, ote, h alterneazà cu e : nyA'ánb — nyAenu (poiana), nuüan — nuüemi (beat), Cmyüan — CmyüéHe, üácAb — üécAU (iesle), muib — uétuu (pahar), wcáób — otcéñu (broascà). Aceastà alternanti este rezultatul analogici aletrananfei 'a — e (din -fe)3.
     § 4. Vocala e accentuata in orice pozitie se pàstreazà ca vocalà deschisà anterioarà : cèAy (sat), cmydény (frig, rece), 3UAény (verde), uòùh (un).
     Neaccentuatà insà trece in u fi foarte rar in & : acuità, cucmpa (sorà), u3uk (limbà), umipeb (cumnatà), 3bMbM (a lúa), kùo>a (fi KÚceÁ) (acru), Mb, mi, cb, Meni etc.
     Exista citeva excep^ii pe care le gàsim insà fi in unele graiuri bulgare din R.P.Bulgaria.
     Vocala e neaccentuatà se pàstreazà :
     1)	in grupul uep-, ca in majoritatea graiurilor ràsàritene : nepeény rofu), uepeá (mate), nepKÓeiiy (bisericesc) etc. ín graiurile apusene fi in unele graiuri sud-estice intilnim ifbp- sau i/p. : ifbpeém (rofiu), ypn (negru) ;
      2)	in pozi^ie finalà la unele adverbe : zope (sus), òóac (jos), móne (de cind), 3Ópe (miine dimineatà), 'ySe (bine), meipde (foarte) etc;
     3)	in silaba finalà inchisà urmatà de cele mai multe ori de consoanele sonore (a, p, m, h), dar fi de alte consoane, de exemplu : ebpseÀ1 (nod), nétte a’ (cenufà), IlàeeA', eéuep (searà), yóceM (opt), cùpen' (brinzà), ebZAen ’(tàciune), zpèóen' (pieptene), n'epeeü (vierme), 6èAex (semn), cypeK (turmà), Aèóeif (piinicà) Mècey (lunà), dèeem (nouà), decerti (zece) etc.
     ín forma pluralà sau articulatà a unora din cuvintele enumerate vocala e se pàstreazà, defi in felul acesta ràmìne in silabà interioarà deschisà : 6'eAeife, cypeye, Meceye, ubMecmeny (aranjat) etc.
      1	P. Panaiotov in lucrarea citata aratä cä gradui de includere a lui a neaccentiat este déterminât de locul accentului. în cazul nostru închiderea nu este condi^ionatà de locul accentului.
2	Despre originea çi râspîndirea aça-numitului casus generalis în limba bulgara vezi
B.	Tonev, Hcmopua na èb.izapcKUÜ e3UKb, vol. 3, Sofia, 1937, p. 116 — 118; G. P. Klepikova-K eonpocy o npoucxoxcdemiu cßopMU casus generalis cymecmeumeMiibix otceucKozo poda eduu-emeemeo mucaü a ocitoe e GoAzapcKOM n3biKe, în «CraTM h MaTepnajibi» v. 9, M. 1959, p. 91 —126.
3	B. "J'onev, Ibidem, vol. 3, p. 120; Stoiko Stoikov, EbAzapcKaòuaneKmoAOZuH, p. 125.
152