ÿi luti g ascendent :
     vréme; protívio ; dvánes; bunára (gen. sing.) ; túna; slúzio; ni su.
    Acelasi accent se gaseóte §i în exemplele u véliku sunti; za zivu v'odu în loc de u vêliku sitmu ; za zìvu vòdu. Aceastâ schimbare a accentului apare fârâ îndoialâ, din cauza pronuntârii emfatice.
    Dispunem de doua exemple eu accent lung oscendent în loc de scurt oscendent : tàko ; védro. Ultimul se întîlneçte çi în alte graiuri sîrbesti din Banat cu accentui /. Pare-se, totuçi, câ în Moldova-Veche exista, ca si în Liubcova, „kanovacki akeenat".
    Sînt puÇine exemplele cu accente lungi noi, cu tóate câ, în general, în limba sîrbocroatâ accentui se muta mai uçor pe silaba lunga decît pe cea scurtà1. însâ, deoarece tóate celelalte exemple cu accentui nemutat au silabe scurte ìnaintea accentului, numârul mie de exemple cu accentui lung nou nu ne poate duce la concluzii gresite.
    Accentui scurt descendent poate sta pe prima silabâ, ca si ìn limba literarà :
     bìo; car-, poetaros-, de co; traíala ; sìnovima; sv'àkem; l'a fu ; mene; iz bùrede; da ïma.
    Acest accent poate sta însâ $i pe orice alta silaba, în afara de ultima. Am notât un singur exemplu cu " pe ultima silabà : danas.
    Exemplele cu accentui nemutat ìn interiorul cuvìntului sìnt destule : n'egovu ; na kapi ii ; imole ; rukama ; zavati; c'arâpu ; unì Stu ; ovoga ; iste-radu ;p utuìu ; izvadio ; osamnàes ; podgov orti ; ka^seprobudila ; naistariii. Deci accentui scurt descendent ì§i pàstreazà ìn Moldova-Veche locul vechi, ìn afarà de cazul cìnd se gàseste pe ultima silabà, de unde ìl gàsim mutat pe silaba precedentà.
    Accentui stà pe prima silabâ, ca si in limba literarà : stna; kaze; vâs\ cârski; n'înom-, tâi etc. însâ, spre deosebire de limba literarà, acest accent poate sta $i pe oricare alta silabâ, inclusiv pe ultima. Exemple : in interiorul cuvìntului :
    pomlâdim ; naie du; iednoga-, untitra-, izTde; poi'ubi; ukupa se; racunali; od dnu ; dopuSta ; onoga; koiega; pe silabà finalà deschisà :
    tak'd; ona Sèna; poso < posao ( Ho, od So, doso, uso); pe silaba finalà ìnchisà : pio niiedndg ednog; vodòm.
    în concluzie, in legàturà cu graiul din Liubcova si din Moldova-Veche putem spune urmàtoarele :
     1.	în aceste douà graiuri sìnt prezente toate cele patru accente ale limbii sìrbocroate comune. Accentele noi existà într-o mâsurà mai micà, dar sìnt ceva mai numeroase decìt in Svinila.
    2.	Accentui de pe silabele finale scurte este mutat $i, in generai, din acestea provin cele douà accente noi. în interiorul cuvìntului accentui vechi scurt îçi pàstreazà locul vechi.
    3.	Si mai bine se pàstreazà pe locul vechi accentui lung descendent. El nu se mutà nici de pe silabele din interiorul cuvîntiüui, nici de pe silabele finale.
J P. Ivi<5, op. cit., p. 56.
208