óti>] (ambele denumiri lipsesc la H. $i Dal'). Presupunem cà [dvain'àti.] s-a format dupà modelul cunoscut de limba literarà 6jiH3HHTa — folosit tot in acest sens. Pentru „bunic", „bunicà“ folosesc [d'et], [bápki,] (omonim cu ñápki. — moa§a). Alti termeni de rudenie : [prad'ét] ($i fem. /— tkt), [t'ós'c'ij]’ soacrà (mama so^iei)’, [sv'e'krúxi,]’ soacra (mama sotului)’, [sv'okr] —’ socru’ §i [t'est'] —’ tatàl sofiei’ ; ['z'at'], [t'ótki], '[d'atkb] 'cumàtru-—fratelé sofiei’ (v. lit. AHflbKa ) [svat]’ [pl'ém’àn'ik] — 'nepot de frate, sorà’ etc. ; [udav'éc], [udavà] 'vàduv, -à, Urmeazà aceea^i linie denumirile folosite pentru mamà, tata vitregi [n'e‘ródm,ia mat'], [—- yi atéc] in absenta cuvintelor speciale cunoscute limbii literare — Mmexa $i ótwm.
     Dintre acestea se desprinde [n'e'v'éski] — ’norà’, care in grai isi pàstreazà vechiul sens in timp ce in limba literarà acesta §i-a pierdut sensul iniziai fiind utilizai nu numai pentru norà, ri in aceea^i màsurà si pentru cumnatà 1.
VI.	DIN TERMINOLOGIA PESCUITULUI
    Date relativ sigure depsre a^ezàrile lipovenilor din Dobrogea avem doar càtre sfirsitul sec. XVIII (vezi discuoia la Alex. P. Arbore, Dm etnografia Dobrogei, Afezàrile lipovenilor fi rufilor, Bue., 1920) insà numai din sec. al XIX-lea avem precizàri in legàturà cu locul de fi unte pe care-1 ocupau pescàriile lipovene$ti la gurile Dunàrii.
    De$i in sursele de informare nu existà informaci cu privire la ocupafiile pe care le-au avut lipovenii inainte de a veni in Dobrogea, din felul in care s-au ràspindit in acest {inut — unii spre {àrmul màrii, atyii in deità de-a lungul firului apei, un grup destul de números pe limbile de pàmint care ofereau posi-bilità^i de a se ocupa cu agricultura sau cre^terea vitelor — putem conchide cà, intr-o mare màsurà, ei $i-au pàstrat vechile ocupatii. A§as-ar putea explica $i inflorirea pescàriilor lipovene^ti la inceputul secolului al XIX-lea, infiorire care nu ar fi fost posibilà fàrà o anumità tradire in aceastà indeletnicire. La progresul pescuitului au contribuii din plin $i coloniftii lipoveni adu$i ca specialisti de la gurile rìului Volga, fapt care, dupà cum vom vedea, se va reflecta in terminologia pescuitului. Amestecul lor cu ucrainenii — pescari i}i ei in cea mai mare parte — piecum spi cu pescarii turci si tàtari (la mare — greci) s-a fàcut pe diferite planuii §i intensitàti astfel cà si limba a inregistrat in mod diferentiat influenza acestora.
     Fiind supu^i turcilor §i intrind in relatii comerciale cu ace^tia, lipovenii fac citeva imprumuturi existente, dealtfel, si in limba rominà : [k'eryàn (a)], tc. kerhane ; [katran] tc. katran ; [avb], tc. av. In ceea ce prive^te katran, singurul semnalat in lucràiile lexicografice urmàrite, doar Dal' il noteazà pentru Caucaz ca „pàmint imbibat cu pàcurà, smoalà“.
    Pentru ava Antipa dà o etimologie ruseascà. Sintem ìnsà de parere cà etimologia turcà indicatà in DLRM este mai verosimilà. ìn sprijinul acestei presupuneri vine si faptul cà pescarii nostri au imprumutat de la turci citeva unelte de pescuit, printre care ciliar ava de pescuit calcani (v. Antipa, 507). Probabil cà in momentul in care pescarii din Dobrogea au inceput sa pescuiascà calcani cu instrumentul nou turcesc (pescarii turci veneau de la Constantinopol $i de pe coastele Asiei mici pinà in apele noatre pentru a pescui calcan — in
     1	v. V. V. Ivanov, PyccKue HapoÒHbte cosopbi, Moscova, 1956, p. 54.
      2	Gr. Antipa, Pescdria si pescuitul in Rominia, Bucuresti, 1916, p. 742.
124