> Intr-un studiu amànunfit asupra graiurilor ceho-morave, Slavorair Utèseny 1 analizeazi numeroase tipuri de cantitate vocalica in graiurile cehe fi morave fi, in genéral, in graiurile slave apusene care au menfinut cantitatea vocalica cu valoare fonologica. Astfel s-a genera-lizat la anumite tipuri de forme fie lungimea tn dauna scurtimei, fie Vocalele scurte In locul celor lungi din limba literari.
      Vorbind de cantitatea vocalelor finale i ,ù, SI. Utèseny este de parere ci, in aria de trecere a graiurilor ceho-morave, i fi mai ales u, se realizeazi ca vocale semilungi, intocmai ca in graiurile cehe propriu-zise, sau apar fi sub formi de vocale scurte.
      Majoritatea dialectologilor cehi explici vocalele semilùngì, pierderea cantiti(ii sau pàs-trarea acesteia la unele vocale prin cauze de naturi interni (analogie etc.). Fr. Kopeiny, in recenzia lucririi lui SI. Utèseny, ìsi exprimi pàrerea ci graiurile morave, 111 privinta cantitifii vocalice, trebuie incluse in aria graiurilor polono-slovacè 2.
     Cantitatea in limba cehà literarà fi in graiurile cehe are valoare fonologica, de ex.: dal „a dat“, dàl „mai departe"; déla „tunuri", délá „face"; hadi „serpi", hadi „de farpe“ (adjectiv) ; kolar „rotar“, kolar ,,ho{ de ro^i" ; ràda „bucuroasà", rada „sfat"; slibuji ,,(eu) promit", slibuji ,,ei (eie) promit" 3.
    *	»
    Dupà ce am vàzut pe scurt pàrerea unor dialectologi cehoslovaci in ceea ce privefte cantitatea vocalicà, sà revenim la problema cantitàtii vocalice in graiurile cehe din Banat. !n aceste graiuri apar forme cu vocale lungi, cu vocale scurte fi semilungi. In articolul de fata ne vom ocupa numai de vocalele lungi fi semilungi 4.
     In majoritatea localitàtilor vocalele lungi apar aproape in aceleafi cazuri ca fi in limba literarà cehà. De ex. : patnàct „cincisprezece", màio ,,pu{in", rebícek „cuisor", prúvod „cortegiu", musime (munirne), ind. prez. pers. I pi. al verbului „a trebui", ráfki „rafuri", uvàza „va lega", misto „loe" etc. Foartè frecvent lungimea vocalicà e redatà prin diftongii ei, ou in loc de 3; — l, ù. De ex. : mladei „tinàr", cizei „stràin", outerei „marti“.. hlibokej, „adinc“,: zeitra „miine“, mnexei? ,,sac", moieix „ai mei“, ceixa „marcà", dobrei ,,bun“, veijka „inàltime“, mlein „moarà“ f.a. Uneori fi pentru è — á apare diftongul ei. De ex. : vo malei holce „despre o fatà micà", k velkei skod'e spre o stricà-ciune mare“ dar in aceste cazuri s-a dezvoltat pe cale analogicà (cu y — l, ù).
    Vocalele lungi, pe care limba literarà 'le-a moftenit din vechea cehà, au devenit, in unele cazuri, scurte. S-au mentinut numai inaintea silabei cu vocala accentuata veche. !n silabà accentuata au ràmas lungi vocalele care au avut intonatie acutà (ascendentà) fi au devenit scurte cele care au avuj: intonale circumflexà (descendentà) 8.
    In graiurile studiate de noi am notat vocale semilungi in urmàtoarele cuvinte : zbàn „canà", iàdro „nucleu“, màme posekàno, pers. I, pi. „(noi) am tàia+“, màme uklidìno „(noi) am cules“, màme zapalcìno „(noi) am plàtit“, prìst „a toarce“, bìla barva „culoare albà“, krik vot ptàkux (ftàkux) „ciripitul pàsàrilor“, iàma „groapà“, iìdlo „mincare“, iìst „a minea“, iìt „a merge", tata „tata", zice „lingurà“, vostàva „locuiefte", studànka „fintìnà“, hàiki
1	Slavomir Uttèseny, Nàteti prrechodneho pdsu Cesko-Moravského, I’raga, CSAV, 1960, p. 50.
      2	„Slovo a slovesnost", XXII (1961), nr. 2, p. 130-^136.
      3	Fr. Trávnícekm Mluvnice spisovné testiny, voi. I, Praga, 1951, p. 209; B. Hávránek — ‘A. Jcdlicka, Ceskd mluvnice, Praga, 1960, p. 17.
      4	Semilunigmea o notàm cu semnul\ deasupra vocalelor (= A, ù, i etc.), sp^e deosèbite de lungime redati ca in limba cehi literari (d = a lung).
   5	O. Hujer, op. cit., p. 9 fi urm.	•
213