tovarâçii lect. R. Priscornic çi lect. A. Vraciu, iar la cea de-a doua, initi-atâ cu sprijinul material al Asociatiei Slavistilor din R.P.R., conf. V. Harea, R. Priscornic, lect. P. Popa, lect. N. Costin si A. Vraciu.
     Atît în primul, cît çi în cel de-al doilea caz am câutat sa stabilim ce fapte, care ar interesa deopotrivâ istoria çi dialectología slava sau problema influentelor exercitate de limba romînâ asupra graiurilor respective, pot fi scoase la ivealâ în urma cercetârilor pe teren1. Trebuie sa spunem însâ câ n-au lipsit nici preocupârile teoretice, de lingvisticâ generala, care apar în procesul de studiere a limbilor çi dialectelor în contact.2
     Cu prilejul acestor ánchete subsemnatul a folosit din experienta cîs-tigatâ în vara anului 1953, cînd a participai, ca student, la o expedi|ie dialec-tologicà organizatâ de Catedra de limba rusa a Universitâtii „A.A.Jdanov“ din Leningrad asupra graiurilor ruseçti de tranzi^ie în vederea strîngerii materialului pentru Atlasul graiurilor ruseçti. De asemenea, am profitât de pe urma cercetârilor pe teren întreprinse în anul 1956 la Dumasca, împreu-nà cu R. Priscornic çi V. Arvinte, de unde am cules unele materiale discútate în studiul deja pomenit al lui V.Arvinte.
II.	GRAIUL UCRAINEAN DIN BENEA, RAIONUL CÎMPULUNG,
REGIUNEA SUCEAVA
    §3. Prima anchetâ dialectalâ am întreprins-o în toamna anului 1956 în rîndul populatiei ucrainene din satul Benea, com. Moldova-Suli|;a, raio-nul Cîmpulung, regiunea Suceava3.
     Satul Benea, cu anexa sa, câtunul Porcescu, e asezat pe rîul Moldova, la o depàrtare de 34 de km. de Cîmpulung. La nord se aflâ Moldova-Sulita, la sud — Breaza, la est -— Moldovita, iar la apus — Cîrlibaba çi Lucina. Benea este înconjuratâ de muntii Ràchitiç, Cocoçul, Gaina, Mînâilâ, Glodu, Prislop, Dere — Moxa (Dermoxa), Feredeul, Porcescul, Petrisul çi Vîjul Mare (Vejîi). Afarâ de rîul Moldova, sînt de mentionat pîraiele Benea, Tâtarca, Tâtârcuta, Paçcanu, Jecalo si pîrâul Dronenilor.
    La întrebarea noastrâ de ce satul se numeste Benea, am primit urmâ-torul râspuns : ,,în Benea a fost o baie de argint, s-a sâpat. De aceea Benea, c-o fost baie". Dininformatiile culese de la oamenii mai învîrstâ se confirma existenta unei mine de argint4.
     § 4. Cei mai vechi locuitori ai Benei se crede â ar fi familiile Droniuc çi Serghie. în ordine cronologica au venit familiile : Voucuk si Rotariuk. Pe moçia fostului boier Guber s-au stabilii familiile Cornei, Poliak, Polan-
     1	Pentru influenza limbii romine asupra graiurilor lipovene^ti, vezi V. Arvinte, Un caz de bilingvism slavo-romìn. In legàturà cu elementele rominesti din graiul lipovenilor din Dumasca, SCL, IX (1958), nr. 1, p. 46 — 69, artieoi reprodus, in versiunea ruseascà, in „Revue de linguistique ", IV (1959), nr. 1, p. 71 — 94. E. Vrabie, Influenfa limbii romine asupra graiurilor rusepti („lipovenesti“) din R.P.R., SCL, XI (I960), nr. 4, p. 927 — 956.
     2	Vezi si E. Stankewicz, Towards a phonemic typology of the Slavic languages, 's- Graven-hage, 1958. H. Kuiera, Inquiry into coexistent phonemic systems in Slavic languages, 's — Graven-hage, 1958. Vezi $i articolul acad. E. Petrovici, Dezvoltarea studiilor de slavistica in (ara noastrà, in ultimii 15 ani, SCL, X (1959), nr. 3, p. 340, unde se arata cà cercetarea graiurilor slave din R.P.R. constituie o problema de lingvisticà generala.
     3	Paragrafele 3 —9 (p. 132 — 134) se sprijinà pe datele cuprinse In comunicarea Observafii asupra graiului ucrainean din Benea, prezentatà de A. Vraciu §i R. Priscornic la sesiunea stiin(:ificà a cadrelor didactice de la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iasi, in anul 1957.
     4	Vezi mai jos.
132