sirbe, ucrainene, chiar dacà tràsàturile lui fonetice nu ne permit datarea lui cu aproximatie (termenul ab quo fi ad quem) fi identificarea sursei dialectale.
    O	alta problema, asupra càreia trebuie sa ne oprim, poate fi formulata ast-fel : In ce màsurà putem compara izolglosele imprumuturilor vechi sud-slave (slavo-bulgare) din limba rominà cu granitele ràspindirii triburilor sud-slave ràsàritene pe teritoriul Daciei? In ce màsurà izoglosele imprumuturilor mai noi din bulgarà. sirbo-croatà, ucraineanà se apropie de granitele ràspindirii popula^iilor respective pe teritoriul Rominiei, din evul mediu timpuriu pinà astàzi? Fàrà indoialà cà aici trebuie sà tinem seama de ceea ce in geografia lingvisticà se numefte i r a d i e r e a sau expansiunea cuvintelor, ràspindirea lor din anumite centre in direcjii diferite, intr-un timp mai mult sau mai pu|in indelungat, in funere de anumite condili cultural-istorice fi economice1. ìn acelafi timp, nu se poate face o identificare mecanicà a ràspindirii celor mei vechi imprumuturi sud-slave in limba rominà cu teritoriul pe care s-au afezat triburile slave de sud in secolele VI—XI, intrudi se ftìe cà pe teritoriul actualei Rominii au avut loc mifeàri ale populatiei romìnefti, legate in primul rind de transhumantà si de stabilirea in anumite regiuni la un moment dat a unor populatii agricole. Cu toate acestea, insemnàtatea ràspindirii geografice a imprumuturilor slave nu poate fi minimalizatà, deoarece un studiu complex istorie, lingvistic fi geografie ne poate duce la stabilirea celui mai vechi strat lexical slav in limba reminà.
    Astàzi este un fapt indeobfte recunoscut cà aceste cuvinte prezintà tràsàturile fonetice ale dialectelor bulgare din epoca slavà veche (bulgarà veche, pinà in sec. XI) fi bulgarà medie timp urie (sec. XII) : 'a, < *è ; un (um)
<	*q (dar fi in, im <*g— tratament ceva mai nou) ; in <*§; i <* y ; trat, tiat, tr'at, ti’at (< trèt, tiét) < *iort, *toil, *tcrt, *teit ; st, zd < *tj, *kt’, *dj. De regulà, aceste cuvinte sint ràspindite pe intreg teritoriul limbii romine, dar, {inìnd seama de cele spuse mai sus, nu putem trage concluzia implicità cà triburile sud-slave ràsàritene au fost ràspindite pe intreg acest teritoriu pinà la asimilarea lor ccmpletà de càtre populatia rcmanicà (sec. XI—XII). Datele toponimiei istorice slavo-romine, studiate cu mult discexnàmint intr-o serie de articole ale acad. E. Petrovici2, dovedtsc cà toponimice fi hidronimice slave prezentind tri sàturi fonetice bulgare-—St, zd, ’a, in, im, precum fi trai, Uat etc. (acestea din urmà nu sint numai bulgàrefti, ci fi sirbocroate fi ceho-slovace) — se intìlnesc numai in Muntenia, Oltenia, Dobrogea, sudul Moldovei, sudul fi sud-vestul Transilvaniei, estui Banatului, poate fi in Transil-vania de nord-vest (unde nu intilnim insà toponimice cu reflexe ale grupurilor *tj, *kt’, *dj). Acad. E. Petrovici face o demarcale netà intre toponimicele slave propriu-zise (create de slavi) fi cele care au j utut fi create de romini pe baza unor apelative fi nume de persoane de origine slavà in limba rominà (Dealul, Pesterà, Dumbrava, Lunca etc.). Evident, teoretic se poate admite cà unele din acestea au fost create de populatia slavà, mai ales in acele cazuri in care formaci asemànàtoare se intìlnesc fi in fàxile slave (de ev. Slatina, in
      1	Aceastà idee a fost subliniatà in primul rind de unul dintre creatorii geografiei lingvistice, J. Gilliéron; vezi Iorgu Iordan, Lingvisticà rcmanicà, Bucurefti, 1962, p. 157 fi urna. Ci., de asemenea, O. N. Trubaciov, JluHZUCTUHCCKan etoepacpun u STUMOAOeunecKue uccAedoea-HUSt, „Bonpocbl H3UK03HaHHH", 1959, nr. 1, p. 19.
      *	Ci. „Cercetàri de lingvisticà", li, p. 23 fi urm. ; Rsl, I, p. 9 fi urm. ; Contributions ono-mastiques..., Bucurefti, 1958, p. 33 fi urm.; Rsl IV, p. 41 fi urm., VI, p. 5 fi urm.; SCL, X,
1959,	nr. 3, p. 399.
28