{care pare sâ fi fost unul din modelele învâfâturilor sale) §i din « Alexandria». Din « apocrife » a luat informaba despre « vâmile vâzduhului ». $i toate acestea nu dau nicàieri impresia unui material consultât ad hoc ci asimilat, méditât, gata sâ fie oricînd minuit eu u^urin^â. Toate aceste izvoare circulau în manuscrisele slave de la noi, dar aici ele sint asimílate organic §i utilízate cu multà màiestrie íntr-o sintezâ origínala care dà astfel o idee asupra pregâtirii unui cârturar romîn din sec. XVI §i explica valoarea literarâ a operii alcàtuite de el.
    A doua problemà este mai complexa, dar ?i aici realitâ^ile dau dreptate învâfâturilor împotriva celor care le contesta autenticitatea.
     In primul rind pasajul incriminât, citât incomplet toemai spre a asigura eficacitatea argumentului, mai cuprinde çi un amendament care urmeazà aproape imediat dupà recomandarea « cel ce este un domn adevârat, nu i se cuvine sâ aibâ rude, ci numai slugi drepte ».
    Pasajul omis sunâ astfel:
« ln adevàr, dacá cei de neam mare sau dintre rudele voastre sau dintre fiii de boieri, vor fi buni $i destoinici, este bine sâ fie aceia dregàtori. Nu am spus eu cà va fi râu, ci e bine sâ fie a$a, pentru câ se cuvine sâ fie fi a fost fi mai inainte » (versiunea slavà, p. 278).
    Oare, enun^înd acest amendament çi specificînd câ situatia « a fost §i mai inainte » Neagoe nu se gindea la o stare de lucruri stiutâ de to{.i si anume câ neamurile sale erau de mai bine de douâ decenii în dregâtorii importante ¡■fi continuau sâ deÇinâ unele dregâtorii §i în timpul sàu ?
     De fapt, cariera politicâ a Craioveçtilor cunoaste apogeul în epoca premer-gâtoare domniei lui Neagoe cind, de la Basarab Tepeluç si pînâ la uciderea lui Vlad cel Tinàr, ei exercitâ asupra domniei o influentâ inegalatâ de nici o altâ familie boiereascâ. Ei detin dregâtoriile cele mai mari aie târii: Barbu, cel mai mare dintre cei patru frati Craioveçti, este aproape fârâ întrerupere mare ban din 1495 pînâ cînd se câlugâreçte în 1520. Pirvu, tatâl lui Neagoe este mare vomie sub patru domni: Basarab Tepelu§ (care-1 ridicà brusc la aceastâ funche, ceea ce a fâcut pe Filitti sâ stabileascâ o legâturâ semnifi-cativâ între aceastâ ascensiune súbita ?i descendent din Basarab Tepelus pe care §i-o va revendica Neagoe ca domn), Vlad Câlugârul, Radu cel Mare si Mihnea cel Râu. Radu Craiovescu este postelnic din 1489 si se pare câ a mûrit inainte de a-si vedea nepotul domn. Este putin probabil câ Radu Postelnicul din vremea lui Neagoe ar fi el1. în sfîrçit Daneiu Gogoaçe Craiovescu este rind pe rind stolnic (1482—1488), comis (1489—1503), spâtar (1505—1507, 1510) §i, în sfîrçit, mare vornic în 1510. Asadar, toti fratii Craio-ve§ti îçi datoresc ascensiunea altor domni decît lui Neagoe Basarab. Neagoe nu creazâ ci moçteneçte o situatie, pe care de altfel nu se grâbeste sâ o perpetueze.
    într-adevâr, oricît de paradoxalâ ar parea constatarea fatâ de ceea ce s-a afirmat de obicei, Neagoe Basarab a fost eu neamurile sale pe atît de zgîrcit ín favoruri politice si administrative pe cît de darnic a fost în înlesniri materiale.
      1 Nici autorii Listei dregàtorilor nu-1 dau ca atare. Radu lipsefte fi din hrisovul de recunoftintà al lui Vlàdu( din aprilie 1510. Vezi Documente privind Istoria Rominiei veacul XVI. B. Jara Romineascà. Yol I, Bucurefti 1951, p. 55. Pe de altâ parte Viata lui Nijon spune despre Mihnea cel râu: « lar cî^i au aflat de acel neam râmafi, pe to(i i-au muncit cu multe munci, pe unii i-a fi omorît ». Ed. Simedrea, p. 15. E posibil ca fi Radu Craiovescu sâ fi càzut victimâ acestei represiuni, fiindcâ un act din 8 aprilie 4550 amintefte de Radu postelnic care a pierit în gura Tinoasei, (Documente, vol. V, p. 434). I. C. Filitti il socotea mort in 1507.
384