de poet, de a se proiecta asupra realitätii, pentru a extrage astfel materialul de imagini necesar reliefärii schimbärilor revolutionäre. De aici §i numeroasele poezii-program (intr-un fei asemänätoare cu « ordinele de zi pe armata artei » ale lui Maiakovski), prin care poetii proclamau — intr-un fei, dacä vre^i, proletcultist — hotàrirea lor de a rupe cu arta trecutului §i de a intemeia o artä cu totul nouä. De bunä seamä, azi Marcel Breslasu n-ar semna niciodatä versuri ca acestea:
                          Nu e dulce, nici frumoasä limba care-o scriu, limba-aceea armonioasä nu mai vreau s-o §tiu . . .
    Dar e greu de presupus cä el regretä cä le-a scris atunci.
    Trebuie recunoscut totusi cä aspectele de acest gen, pe care in continut le-am putea asemäna cu « poezia proletarä a comunismului de räzboiu », nu sint prea numeroase, §i, in orice caz, au läsat o urmä prea pu|in adinca in dezvoltarea ulterioarä a poeziei1.
    Mai interesante sint analogiile ce se pot face in domeniul prozei si intru-citva al dramaturgiei, in special in legatura cu evolutia eroului nou, care, incepind din primii ani de dupä 23 August 1944, a Inceput sa-i preocupe pe scriitori si — prin operele lor — a ci§tigat treptat locul prim in literatura.
    íntr-un alt studiu 2 am incercat sä urmäresc evoluta acestui erou. Apä-rind pe traiectoria de viatä a eroului de tip vechi, pentru a o intoarce radicai printr-o « revelatie », — chipul luptätorului comunist s-a implinit, abia dupä ce predilectia pentru zugrävirea lui monumentala a putut fi depäsitä. Pentru in^elegerea mai compietà, am zice mai adincä, a acestei evoluii, unele referiri la aspectele literaturii sovietice din primii ani de dupä Revolutia din Octom-brie ne par necesare. Intre aitele, §i pentru evitarea aprecierilor prea cate-gorice, lipsite de acea perspectivä istoricä pe care o reclama poetul Lebedev-Polianski. Nu este nimic mai simplu decit a perora emfatic despre släbiciunile literaturii din anii 1944—1950, pe baza experien^ei cistigate intre timpde creatia realist-socialistä. Fäcind stiin^ä literarä, insä, e§ti dator sä raportezi orice fenomen nu numai la nevoile estetice ale contemporaneitätii, ci si la imprejurärile care 1-au determinat. Oricit de minunate ar fi realizärile de azi ale literaturii, oricit de superioare’ ar fi din punct de vedere al realizärii artistice, eie au crescut pe solul pregätit de pioneri. Färä cäutärile si incepu-turile anilor 1944—1950, n-ar fi putut apärea mai tirziu nici operele cu care ne mindrim astäzi.
     Printre repro§urile pe care le adresäm lucrärilor in prozä din anii amintiti se numärä si schematismul. Dar trebuie avut in vedere cä schematismul literar are izvoare diferite. In cele mai dese cazuri e rezultatul renuntärii la tratarea artistica a problemelor vietii, fie din cauza intelegerii lor confuze, fie datorltä muncii de mintuialä, fie — de ce sä n-o spunem ? — pur si simplu din cauza lipsei de talent. Dupä cum atestä unele lucräri scrise mai recent, se intimplä ca personajele pozitive sä capete contururi schematice si pentru
     1	Tinem sa precizàm din nou: nu avem in vedere fenomenul care, ceva mai tirziu, a fost caracterizat de critica noastrà ca poezie proletcultistà, ci aspectele de inceput ale poeziei noi de dupà 23 August.
      2	Luptàtorul comunist — eroul principal al literaturii contemporane, « Studii si cerce-tàri de istorie literarà si folclor », nr. 3/1960.
233