« Murici cu frunte-n nouri, munfi udafi de singe,
               In ve$mint de piatrà jalea voastrá plìnge.
              Noi dintr-a domnului poruncà Acolo sus am dat nàvalà,
               Sá tintuim pe veci in stincà,
                Flàmindà, libertatea goalà *1.
Prin schimbarea de ton §i de culoare, prin tragicul uman si satira corosivà, poezia este o capodopera. §evcenko stima atit de mult pe Mickiewicz, incit i-a trimis in 1847 in manuscris, drept omagiu, tocmai acest poem revolucionar 2.
     Cu un an mai tirziu, in 1846 a luat fiin^-à la Chiev Asociatia Chirii §i Meto-diu, activind secret pentru o federatie liber consimCità a popoarelor slave cu un sistem democrat-republican de conducere. N. I. Kostomarov era ideologul asociali. V. P. Vedina arata cà statutul asociali Khuiu 6umin yKpdiHCbKozo napody, prin forma literarà si verbul inflàcarat sta aproape de opera lui Mickiewicz: Ksiqgi narodu polskiego i pielgrzymstwa polskiego3.
    §evcenko s-a alàturat aripii stingi a asociali, democrat-revoluCionarà, care milita in primul rind pentru desfiintarea iobàgiei. In martie 1847 asociaba a fost denudata §i membrii ei arestati. §evcenko càlàtorea prin Ucraina. A fost gàsit si arestat §i el. Purta asupra lui documéntele cele mai compromi-Càtoare in ochii tarismului: versurile sale §i intre eie Visul §i Caucazul. In timp ce ceilal^i membri au scàpat mai u§or, declarind cà urmàreau federali-zarea slavilor sub sceptrul tarului, pentru §evcenko vorbeau versurile, iar el personal, cu dirzenia innàscutà de Càran, a declarat deschis cà le-a scris pentru cà suferinta si asuprirea Càranilor din Ucraina au trezit in el indignarea §i ura. Fiindcà indràznise sà cinte du*erea fra^ilor sài, i s-a dat poetului pedeapsa cea mai grea: deportarea farà termen in Siberia, ca simplu soldat, iar Carul a scris infricosat cu mina lui: «sub paza cea mai aspra, cu interzicerea de a serie si desena ». A inceput astfel pentru ¡jevcenko o nouà perioadà, de via^à in exil, trimis fiind intii la Orenburg, apoi la Orsk pe Ural, atasat unei expedi^ii la marea de Arai, intors din nou la Orenburg (1849) si ulterior (1851) la Novo-petrovsk, in stepele chirghize, la nord-est de Marea Caspicà, unde a ramas pinà in 1857.
    Cu prilejul deportàrii a cunoscut §evcenko un numàr de revolutionari poloni, exilati ca §i el, cu care s-a imprietenit. In urma atitor ràscoale §i mijcàri revolucionare, numàrul deportatìlor poloni era cel mai mare §i « in stepele Orenburgului » se ridica la circa 2 000 4, fàrà a vorbi de dislocarea a zeci de mii de familii polone spre diferite centre, pentru ca miscarea revolucionará sà fie slàbità 5. La Orenburg ¡jJevcenko a cunoscut si a legat prietenie cu un numàr considerabil de revolucionan poloni, de care mai tirziu se intereseazà in scrisorile sale 6 sau in compania càrora apare intr-un tablou desenat in 1849 de Alexei Cernisev, descoperit si publicat in 1911 de revista « Swiat
     1	T. ^BVCENKO, Poezii, trad. Victor Tulbure, Bucurefti, I960, p. 79.
     2	Cf. V. P. VEDINA, op. cit., p. 36.
     3	Ibidem, p. 36.
     4	Cf. V. P. VEDINA, op. cit., p. 38.
     6	Vezi HENRYK MOSCICKI, Pod berlem carow, Varfovia, 1924, p. 35—39. Pentru deportarea in Caucaz a unor scriitori poloni ca Tadeusz tiada-Zabiocki, Leon Janiszewski, WladysJaw Strzelnicki, cf. studiul cercetatorului sovietic M. ^YWOW: Polscy poeci « kaukascy », in « Pami^tnik literacki » L (1959), nr. 3—4, p. 563—569 (trad. KAROL HEINTSCH).
 •	T. §EVCENKO, Tsopu, III, p. 384—385, 387, 406, 414, 416, 445, 456 etc.
250