completa si mai serioasà contributie la studierea limbii unei redac^ii de documente slavo-romine. Capitolele privind « istoria studierii documentelor slave ale Valahiei1, « izvoarele scrierii slave in Valahia »2, §i « limba slava in Valahia3, contin un bogat material informativ si aduc o serie de elemente noi in problema limbii documentelor slavo-romine in general, precum si unele observatii de amànunt asupra redactiei moldovenesti. De asemenea unele capitole din analiza foneticii si morfologiei documentelor slavo-romine contin cu titlu de comparatie §i referiri la fenomene asemànàtoare sau deosebitoare din documéntele moldovenesti 4. De mare pret pentru cercetàtori sint deasemenea numeroasele indicatii metodologice, printre care cea mai importantà este aceea cu privire la diferentierea darà intre elementele càrturàre^ti §i elementele limbii vorbite in studierea limbii documentelor 5.
    Unele referiri la limba documentelor slavo-romine si mai ales relevarea importantei studierii acestora « nu numai pentru slavisti ci si pentru romanisti » gàsim in articolele semnate de V. F. $i§mariov 6 si S. B. Bernstein 7 si apàrute in volumul Probleme ale lingvistieii moldovenesti. 0 contributie nouà, de Ínteres pentru cercetàtori, a adus in ultimul timp in acest domeniu
S.	N. Antofin prin lucrarea Sistemili fonemelor vocalice in documéntele moldovenesti din sec. XIV— XV 8.
    In cadrul dezbaterii generale, de principiu, asupra problemelor privind alcàtuirea unui dictionar al slavonei din Jàrile Romine, Gh. Mihàilà a fàcu
     1	McTopHH n3yneHHH cJiaBHHCKHx rpaMOT BaJiaxHH, p. 21 — 50.
     2	McTOMHHKH CJiaBHHCKOH IlHCbMeHHOCTH b BanaxHH, p. 51 — 79.
     3	CjiaBHHCKHH H3bIK b BaJiaxHH, p. 80 —127.
     4	Cf. p. 141, 153—154, 163, 173, 195, 207, 211, 217, 239—240. 241, 250—251, 253—254, 258, 259, 268, 269, 279, 291, 300—301, 319, 329, 330, 345, 352, 357, 363—364, 366. Valoarea acestei lucràri — unanim recunoscutà de specialisti atit la noi cìt s¡ peste hotare — nu poate fi pusà la indoialà. Intrucit este accesibilà fi cunoscutà nu ne oprim mai mult asupra ei, limitindu-ne a semnala locurile in care autorul se refera la problema care ne intereseazà direct si anume limba documentelor moldovenesti. Judecafi critice de ansamblu despre lucrarea aceasta au exprimat la noi Gh. Mihàilà, in SCL, VII,
1956, p. 143—149 si acad. Al. Rosett.i, in SCL, XII, 1961, p. 91—94.
     6	«Ana_rrn3 H3Lii<a rpaiwoT TpefiycT npe«BapHTeJitHoro (jMjioJiorHtiecKoro hx itayneiinii. TeKCT npeflCTaBjmeT coSoii cxro>KHoe coeflHHeHHe KamieJwpcKHX miamnoB, b kotopwx TpyflHo HaHTH CJieabl npOflBJieiIHH HHAHBHflyaJIbHOCTH nHCHOB (jIOrO(j5eTOB), TOTOBblX Bbipa>KeHHH, B3HTbIX H3 UepKOBHOH IlHCbMeHHOCTH, (JjopMyjI oSpameHHH, HpOKJIHTHH, HflHOMaTH'ieCKHX BbipaJKeHHH, h, Hai-coHen, »tHBbix cJioBocoMeTanHH. 3aAalia HccJie«oBaTejiH coctoht b tom, MTOÓbl OTAeJIHTl CBH3ailIIbie, rOTOBbie, MepTBbie CJIOBOCOMeTaiIHH OT >KHBbIX, OTpa>KaK>mHX oco6eHHocTH pa3roBopHoro H3biKa. 3mo occ6emo eaotcuo npu ucc/iedosanuu eajiaiucKux ipaMom npedcmaejixwufux e imUAUCmmeCKOM omnoiuenuu c/teòu paí/.UHHUx sauhhuü u mpaòuifuu ». (sublinierea noastrà — M.M.). Cele spuse de S. B. Bernstein in legàturà cu documéntele valahe sint perfect vaiabile si poate chiar in mai mare màsurà pentru documéntele moldovenesti, unde varietatea de influente este, credem, mai mare.
     6	PoMmcKue R3UKU roeo-eocmouHoü Eeponu u HaifuoHaAbHbiü H3UK MCCP} in Bonpoca Mo/tòaecKoeo mbiKomanusi, Moscova, 1953, H3r. Ai<a^. HayK CCCP, p. 73—120.
     7	CAaenHCKue SAeMeuinu e moaòosckom H3UKe, in Bonpocu MOAÒaecKoeo H3biK03naHU.H, p. 150—158.
     8	N. S. ANTOSIN, CucmeMa iauchux <fioneM e H3bme MOAÒaecKux zpaMom XIV—XV «e. Extras din HayKoei 3anucKu, tom XXXV, Moeo3uagcmeo, npncBH^enMfi IV Mi>KHapoflHOMy 3’i3fly cJiaBicTÌB, YwropoflcbKHH ,II.ep>naBHHH YHiBepcHTeT, Ujgorod, 1958, p. 109—134. Pe baza unui bogat material, autorul face o schi^à compietà a vocalismului documentelor slavo-moldovenesti din sec. XIV—XV, aducind importante completàri s¡ mai aIes corectàri studiului lui V. Iarosenco, care exagerase partea de influentà ucraineanà, in detrimentul altor influente (rominà, polonà). N. S. Anto^in insista asupra originii romine a majorità^ii pisarilor si asupra cunostin^elor acestora in domeniul slavonei de redactie rusà si bulgarà si al limbii polone (cf. p. 116—117).
175