lului al XIII-lea e.n. Rezultà deci cà aceastà schimbare fonetica n-are nimic comun cu prima palatalizare a guturalelor din slavà1.
    Interesantà este explicatia propusà de J. Otr^bski in legatura cu trata-mentul consoanelor indo-europene k', g' si gh in balto-slavà 2. E1 arata mai intii situala din baltica, unde tratamentul acestor sunete este diferit: in lituanianà § si z, iar in letona §i veche prusiana s §i z. Gf. lit. dèSimt « zece », let. desmit, v. prus. dessimpts: v. si. desftb, scr. dasa, av. dosa, gr. Séxa, lat. decem ; lit. zinóti « a sti », let. zinàt, v. prus. sinnat : v. si. znati, scr. jànàti, av. paHl. zanata, lat. (g)noscit. Pentru baltica comuna lingvistul polonez admite
transformarea lui k',g' si gh in s si é, care in lituana s-au velarizat ; in letona si vechea prusiana consoanele s si 2 velarizate au dat ulterior s §i z. Nu este exclus ca acest proces sà aibà o anumità legatura cu fenomenul « tokanie » din graiurile velicoruse de nord.
    Git despre slavà, se poate presupune cà s si z s-au dezvoltat din i.-e.
    S' ¿h prin faza intermediará s si 2.
    In ceea ce priveste insà tratamentul consoanelor indo-europene k', g' ¡•si g' h in slavà si iranianà, pentru J. Otr^bski posibilitatea existentei vreunor relatii intre cele douà grupuri de limbi apare ca indoielnicà3.
     2.	Trecerea lui s la s dupà i, u, r, k, a fost de asemenea considerata de càtre H. Hirt, H. Arntz, H. Pedersen, V. Vondràk, A. Meillet si A. Vaillant ca una dintre corespondentele deosebit de caracteristice limbilor balto-slave si indo-iraniene.
    In legàturà cu aceastà schimbare foneticà se impun unele precizàri.
    a)	Cea mai importantà obiec^ie care se poate formula este aceea cà, in pozitia mentionatà, limbile slave n-au s, ca cele indo-iraniene, ci eh. Ce-i drept, apare §i s, dar acesta este un fenomen ulterior 4. Pe teren slav s s-a dezvoltat din eh inaintea vocalelor prepalatale. Este vorba de prima palatalizare a guturalelor. Cf. v. si. duchi, (nom.) -duse (voc.) ; dusa < *duchja ; sluchb — slusati < *sluchjati ; vidéchh — vidésf ; grechi — grehn5 ; suchb — susiti etc. *. Prin urmare, faptul cà aici avem rezultate diferite (in indo-iranianà s >§; cf. scr. vaksyàmi « voi vorbi », av. vaxsya ; ser. pitfsu, ávisu, sünúsu — locat. pi. de la temele pitf — « tatà », àvi — « oaie » si sünú — « fiu » ; la fel in lituanianà: lit. tirstas, scr. trsyati, dar in slavà s>ch6: cf. aoristul rechi, locativul plural la temele in -i- (-0-), -a- (-5-) etc.) ne duce la concluzia cà fenomenul respectiv s-a produs independent in cele douà grupuri de limbi7.
      1	Dupà ce arata cà in balto-slavà si toharianà labiovelarele indo-europene s-au dela-bializat, iar apoi, sub influenza lui e fi i (i), s-au palatalizat, acad. V. Gheorghiev precizeazà cà in lituanianà procesul s-a óprit la aceastà fazà de evolute (k' e, k'i, g'e, g'i), iar in toharica, slavà si letona, in diferite etape velarele palatalizate au devenit africate sau spirante. Vezi studiul precitat Ea.mio-c.iaenHCKuü u moxapcKuü hsuku, p. 15.
2	CjiasHHo-dajimuücKoeH3bwo8oeeduHcmeo,« BonpocM H3biK03HaHHH»,1954, nr. 5, p. 34—35.
      3	Ibidem, p. 35. Cf. si Bonpocw. MemoduKu..., p. 114—121, unde se arata cà palatalizarea guturalelor a avut loc independent si in etape diferite in limbile indiene, slave fi romanice.
      4	Urme ale acestui proces intìlnim insà fi in armeanà. Vezi A. MEILLET — A. VAILLANT, Le slave commun, Paris, 1934, p. 10 sau traducerea rusà OSufec.nae.HHCKuù h3mk, Moscova, 1951, p. 12. Cf. fi A. MEILLET, Beedenue e cpaeitumeAbHoe u3yneme UHÒoeeponeùcKux H3biKoe, Moscova-Leningrad, 1939, p. 122.
      5	Cf. si transformarea celorlalte guturale inaintea vocalelor prepalatale: g>i: v. si. mogq — moieü : mmogb — rmnoiai : bégq — beiifi : k ;> c : v. si. uceniki — uceniie : mh-kngti — mhcali ; otrok/ò : otroc : clovékb — clovecbstvo ; mqka — mqciti f. a.
 6	In slavà $ din exemplele pomenite este, dupà cum s-a spus, de datà tìrzie.
7	Cf. fi E. GHEORGHIEV, op. cit., p. 12. V.GHEORGHIEV, MccnedosarnH ..., p. 235.
103